Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică Cărţile pe masă: Timpul Învierii

Cărţile pe masă: Timpul Învierii

Un articol de: Paul Aretzu - 18 Decembrie 2016

Părintele Server Negrescu publică al doilea volum, închinat timpului sacru, din seria Zile cu sfinţi (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi şi gânduri filocalice), dedicat lunii octombrie (brumărel) (Editura Doxologia, Iaşi, 2016, carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei).

Odată cu botezul, ieşim din moarte şi intrăm în timpul viu, punându‑ne viaţa sub ocrotirea unui sfânt, după numele care ne este hotărât. Timpul astronomic, anonim, capătă astfel identitatea sărbătorii religioase, îşi găseşte sens în calendarul cu sfinţi.

Luna octombrie începe cu prăznuirea Acoperământului Maicii Domnului, în urma viziunii pe care, în vremea împăratului Leon cel Înţelept, doi călugări, Andrei şi Epifanie, au avut‑o. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol (dintre cei şaptezeci) Anania, cel care l‑a botezat pe Saul când orbise pe drumul Damascului. Pe 1 octombrie este şi pomenirea Sfântului Cuvios Roman Melodul care, fără să ştie carte, a compus peste o mie de condace, aducând această specie liturgică la apogeu. Sfinţii Iosif şi Chiriac de la Bisericani au pus temei isihasmului românesc. Prin sinaxar, toate zilele devin importante. Părintele Sever Negrescu însoţeşte vieţile sfinţilor de pericope din Sfânta Scriptură, de cântări din Mineie, de citate din Părinţi filocalici şi de un florilegiu de poezie religioasă românească.

Pe 3 octombrie se face pomenirea Sfântului Dionisie Areopagitul, unul dintre auditorii Sfântului Apostol Pavel, pe Areopag (când le‑a vorbit atenienilor despre Dumnezeul necunoscut), martirizat la 96 de ani (părintele Dumitru Stăniloae a demonstrat că nu este aceeaşi persoană cu marele mistic Dionisie Pseudo‑Areopagitul, care a trăit în secolul al V‑lea).

Sfântul Apostol Toma se pomeneşte pe 6 octombrie. El nu este, cum se spune, necredincios, ci „vrea certitudini, vrea să zărească însăşi Învierea”. Pentru nevoia lui de convingere, Iisus i‑a spus: „Pentru că M‑ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut!” Pe 12 octombrie, Sfântul Cosma Melodul, fratele (prin adopţie) al Sfântului Ioan Damaschinul, amândoi luptători pentru cinstirea icoanelor. Sfinţii sunt, dintre oameni, cei care au găsit Calea, Adevărul şi Viaţa: „Nu există sfânt trist, nu am întâlnit în toată Hagiografia un mucenic care să plângă atunci când se jertfea pentru Hristos. Bucuria sfinţilor este coordonată definitorie a existenţei hristice” (13 octombrie). Moaştele Sfintei Parascheva sunt aduse la Iaşi la 14 octombrie 1641, de Vasile Lupu, devenind ocrotitoarele Moldovei. Stau sfinţii în calendar ca albinele în fagure şi transformă timpul astronomic în timp ecleziastic. Sutaşul Longhin, care asistă la Patimile şi Răstignirea lui Iisus, se converteşte odată cu Învierea şi are moarte martirică (16 octombrie).

Pe 18 octombrie este pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, medic şi primul pictor de icoane (Maica Domnului cu Pruncul). El este şi autorul Faptelor Apostolilor. Pe 21 octombrie sunt pomeniţi sfinţi care au primit mucenicia pentru că s‑au opus pierderii credinţei ortodoxe şi unirii transilvănenilor cu Roma.

Pe 22 octombrie, sunt pomeniţi cei şapte tineri din Efes, zidiţi într‑o peşteră şi găsiţi vii peste 200 de ani. Iar în 23 octombrie este pomenit Sfântul Apostol Iacob (fratele Domnului), aruncat de pe aripa templului din Ierusalim şi, deoarece supravieţuise, ucis cu o bâtă. Pe 26 şi 27 octombrie, sunt pomeniţi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, şi Sfântul Dimitrie cel Nou, ale cărui moaşte se află în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Zile cu sfinţi este un titlu prin care se dă nobleţe timpului, sacralizându‑l. Nici nu există zile fără sfinţi; timpul ar fi, astfel, golit de justificarea existenţei. Pentru atei, timpul este o simplă dimensiune a realităţii, menită să le satisfacă egoismul, nu are zidire metafizică, nu are ascensiune. El se traduce numai în bani, plăceri, interese, vanitate, invidie, lăcomie, răutate... Pentru credincioşi, timpul înseamnă bucurie, obţinută prin iubire, dăruire, bunătate, dreptate, libertate, adevăr, smerenie, îngrijirea sufletului, lauda Creatorului. Zilele cu sfinţi (cu toată încărcătura lor duhovnicească), pe care ni le oferă părintele Sever Negrescu (ca nişte Proloage actualizate şi adăugite), ne ajută să ne sporim calitatea umană, să ne apropiem de Prototip.