„Comoara lui Ben”

Dintotdeauna oamenii au fost fascinați de comori. Poveștile nemuritoare sunt pline de ele, de cufere cu pietre prețioase și nestemate care farmecă privirea și schimbă viața celor care le găsesc.

Căutători de comori au fost și în realitate și probabil că mai sunt și azi, pentru că oamenii au visat mereu la mai mult, la bogăție, la fericire și la un trai lipsit de griji. La fel de fascinat de comori este și Ben, personajul principal al cărții lui Alex Donovici, „Comoara lui Ben”, apărută în anul 2020 la Editura Curtea Veche.

Personajul principal are zece ani și arată ca orice copil de vârsta lui. Însă are ceva special: iubește comorile. Comorile „îl fascinau, îl fermecau, îi umpleau gândurile ziua și visele noaptea”. Și, desigur, își dorea cu ardoare să găsească una. Începuse chiar să sape prin cartier, doar-doar o va găsi. Dar „comorile nu se ascund așa, oricum. (...) Comorile se ascund în locuri speciale, ca să poată fi găsite mai târziu”. Așa că i-a venit o idee: să folosească un detector de metale. Și cum nu avea unul, își roagă părinții să îi cumpere. Dar părinții au alte priorități, așa că îl refuză. În tăcerea tristă care s-a așternut după acel refuz, Ben întâlnește un omuleț straniu, care îi va deveni un foarte bun „prieten adevărat-nu foarte-adevărat”, pe Sig.

Și povestea de-abia acum începe cu adevărat.

Pe parcursul următoarelor capitole îl urmăm pe Ben în aventura căutării comorii, despre care se pare că există și este mai aproape decât și-ar fi închipuit el.

Întâlnirile cu domnul Alfred, cu domnul Honorius și cu doamna Beti, cei trei Păstrători ai Comorii, îi prilejuiesc învățarea unor lecții mai valoroase decât comoara pe care și-o imagina Ben. El află că obiectele, cu cât le cureți mai bine, cu atât devin mai strălucitoare, că „pământul e plin de comori” și că bucuria de a face bine, fără a aștepta ceva în schimb, nu se poate măsura în bani.

Până la sfârșitul poveștii aflăm deznodământul căutărilor lui Ben.

Credeţi că a găsit comoara mult visată? Și care este aceea?

Finalul este plin de suspans, iar mesajul cărții se conturează foarte clar în cuvintele părinților: „Un om cu adevărat bogat este un om sincer, harnic, sufletist şi generos”.

Cartea este superb ilustrată de Leonid Gamarț, ilustrațiile oferindu-ne o lume în culori delicate, dar determinate, ca și personajul central.