În interiorul revelației adevărului literar și artistic

Aflat la vârsta patriarhilor literaturii, Iordan Datcu (n. 1933), coleg de generație și de ideal cu Eugen Simion, Nichita Stănescu, Dan Grigorescu, Ioan Șerb ș.a., adaugă operei sale vaste și complexe un nou volum, Alte revelații ale lecturii II (Editura RCR Editorial, București, 2024), volum care le întregește pe cele anterioare: Revelații ale lecturii (2017) și Alte revelații ale lecturii (2019).

Seriozitatea intelectuală este trăsătura dominantă a personalității sale, trăsătură care se acompaniază necesarmente cu rigoarea, acribia, corectitudinea datelor de istorie literară, interesul pentru adevărul uman și adevărul operei. Privirea critică este dublu orientată - către omul care scrie și către rodul gândirii lui - opera, fapt evident în numeroasele sale articole, studii, lucrări dedicate lui G.T. Kirileanu, Petru Ursache, Eugen Simion, Ioana Andreescu și în toate celelalte.

Domeniul de cercetare în care s-a afirmat și impus Iordan Datcu este cel al etnologiei și folclorului, domeniu în care lasă moștenire opere de referință: Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu), apărut în 1979, reluat și completat în edițiile următoare din 1983 (două volume), 2001 (trei volume), 2006; monografii care impun etnologi ca Petru Caraman, Gheorghe I. Neagu, Petru Ursache, Constantin Eretescu, Ovidiu Bârlea, G.T. Kirileanu. Nu trebuie omisă din acest portret sintetic activitatea sa ca editor și bibliograf, nici contri­buția la realizarea Dicționarului general al literaturii române, în calitate de redactor în echipa de cercetători coordonată de Eugen Simion, nici dialogul cultural, așa cum o atestă cărțile M-au onorat cu epistolele lor (2019) și Iordan Datcu și Constantin Eretescu în scrisori (2020).

Cu egală dăruire și evident talent, Iordan Datcu s-a aplecat asupra literaturii, în general, iar discursul critic, așa cum o relevă revelațiile lecturii, mărturisite și documentate în edițiile anterioare, are aceeași percutanță, ca cititor de literatură, lăsând să se întrevadă, deopotrivă, comprehensiune pentru text și empatie intelectuală pentru cel care scrie.

Ca om de cultură care a slujit cu onoare literatura și cultura română în cele peste șase decenii postbelice, Iordan Datcu a fost recompensat public cu premii și distincții, cele mai importante fiind Premiul Academiei Române (1987) și Premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate de istoric literar, acordat, în 2020, de Uniunea Scriitorilor din România.

Noua carte, Alte revelații ale lecturii II, este prefațată de Sanda Golopenția, care punctează demonstrativ punctele de referință ale activității literare a scriitorului și omului de cultură Iordan Datcu, prezentare care poate fi dezvoltată și amplificată într-o viitoare monografie, și urmată de un cuvânt al autorului, Cu neascunse scopuri de informare și de formare, sintagmă împrumutată de la Nicolae Constantinescu, ce reliefează dăruirea, sinceritatea, luciditatea în parcursul de cercetare literară. Față de efortul propriu, Iordan Datcu manifestă aceeași exigență pe care o exprimă în judecățile sale de valoare, având ca obiect de cercetare și de reflecție opera confraților într-ale literaturii. Conștient de realizările sale - de importanta sa moștenire culturală, Iordan Datcu nu cade în autoidolatrie, excesul de orgoliu nu-l atinge, modestia rămâne principala trăsătură de caracter, luciditatea îi dictează, însă, cu obiectivitate, relevarea acestui aspect.

Între educație (cultura minții) și cultură (educația inimii), nuanțe gândite și exprimate de Mihai Eminescu, Iordan Datcu menține întotdeauna un echilibru, profilul său spiritual având ceva inefabil din seninătatea clasicilor, lăsând reconfortantul sentiment al decelării lucide și corecte între esențial și nonesențial.

Esențial este ce lăsăm în urma noastră, acesta pare a fi mesajul acestei cărți în care venerabilul Iordan Datcu își confesează ultimele lecturi, concretizate în cronici, articole, eseuri, de dimen­siune variabilă, scrieri care rețin liniile de forță ale cărților citite și meditate în singurătatea actului personal de lectură.

Trec din virtualitatea cărților în cea a lecturii comprehensiv-empatice, într-un fructuos dialog ideatic, Mircea Anghelescu, Gabriela Omăt, A. Gh. Olteanu, Mircea Popa, Margareta Feraru, D. Stelaru, Niculae Gheran, Virgiliu Florea, Constantin Eretescu și Al. Calaïs, Sanda Golo­penția, Ovidiu Papadima, Ion H. Ciubotaru, Barbu Cioculescu, Magda Ursache, Andrei Rusu, Ion Oprișan, Ioan Adam, D. Vatamaniuc, Stan V. Cristea, Mihaela Albu, Tr. Radu, Adrian Fochi, Ion Ghinoiu, Victor Iova, Constantin Călin, Antoaneta Olteanu ș.a., autori care ilustrează domenii diferite ale literaturii - etnologie și folclor, prima și constanta sa dragoste, istorie și critică literară, la acestea adăugându-se evocări ale unor personalități, precum în Amintindu-ne de Marin Preda sau Reveniri la Vasile Alecsandri.

Fără a fi lejeră, în sensul superficialității, scriitura lui Iordan Datcu este caldă, limpede, de o concizie revelatorie, ideile - exprimate cu claritate și precizie, într-un ton colocvial, atins de oralitatea adresării directe către un cititor virtual pe care nu-l uită niciodată și pe care, prin tușa ideatică, urmărește să-l atragă în universul nelimitat al cunoașterii.