Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
23 Dec, 2024
Ioan Mărginean, un explorator al limbajului
Poemele din volumul Pathetica (Editura Tracus Arte, 2020), semnat de preotul poet Ioan Mărginean, amestecă nuanțele şi culorile universului pe paleta versului, împărtășindu-ne din frumusețea existenței în tușe sigure, rafinate.
Atmosfera dominantă este cea a unei înfrigurate căutări. În direcția vieții? A morții? Deopotrivă: Priviri urcate pe cețuri, umbra grăbitei morți. Cu ochi istoviți clipele se evaporă, cum ploile pe rana lumii. Ființe și lucruri își odihnesc reciproc trăsăturile, alungând spaima dintre cuvinte, precum palmele, vioară limpede pe o tavă de argint, și ceasul ce-mbrățișează pereții.
Vechiul turn se roagă în tăcere, poruncile-s noi, sângele se distilează pe tabla de șah, ninsorile ne țin în echilibru; după frig, păduri părăsite și femei dezbrăcate de frumusețe, bordeie de carne.
Un anamnesis al trecerii, morțile succesive descoperă tot atâtea renașteri, din care ieșim, asemenea unui strigăt pentru iertare, într-un colț de poezie.
Între cer și pământ, visul spinului, o ploaie fierbinte ieşind din canale. Orizontul retras se recompune din dragoste. Pe prag, e numele viu, cânt mângâiat de clepsidră. Oaspeți speriați de toamnă, abur, durere și lacrimă, ne vom rostogoli înspre ceruri...
Explorator al limbajului poetic, cuvântul lui Ioan Mărginean ne întâmpină cu surprize, menite a ne scoate de sub pătura obișnuințelor și a ne atrage într-o călătorie fantastică în jurul inimii.
