ION CLOPOȚEL: Frământările unui an - 1918

Măreață zi, înălțătoare zi de 1 Decembrie! În sfârșit ai sosit după așteptări grele și lupte seculare, ca să pui capăt robiei și să începi istoria românilor liberi. Am gemut sub jugul legilor grele, sub tratamentul regimurilor ungureşti împilatoare, am fost împiedicaţi să ne vedem de rosturile naţionale specifice, care sunt legate de individualitatea naţională a poporului românesc. [...] Ca un singur om, întreg românismul cuprins între crestele carpatine şi apa şerpuitoare a Tisei şi-a dat expresiune glasului de revoltă contra trecutului plin de fantome urâte, şi a declarat sărbătoreşte că este decis să rupă cu comuniunea de stat a asupritorilor maghiari şi să se închege într-un stat naţional al românilor de pretutindeni. 100.000 de oameni s-au adunat în cetatea lui Mihai Viteazul şi a martirilor Horia, Cloşca şi Crişan, pentru ca să spună lumii întregi că vor România Mare, ţara tuturor acelora care vorbesc limba românească, poartă port românesc, vor şcoală românească, vor dreptate românească, libertate românească. [...] Vor regreta toți, câți n-au participat la sărbătoarea națională cea mai mare de care am avut parte românii obidiți și schingiuiți ai fostei Ungarii. [...] Aceste cuvinte: România Mare, au fost neîntrerupt strigate din pieptul zecilor de mii de români. [...] Rari momente, care nu se pot uita, ci se imprimă în suflete pentru vecie, înălțându-le și transportându-le în regiunile pure ale idealurilor. (fragment)