Leacuri în cuvinte

Vă plac grădinile? Dar poveștile? Cum ar fi să le găsiți împreună? Da, în același loc. Este posibil, dacă citiți cartea Monicăi Daniela Găitănaru, „Grădina cu povești de leac”, apărută la editura Niculescu, în 2021, frumos ilustrată de Mirela Nica și Andreea Măiastra Aron. Așa cum spune însuși titlul cărții, cele trei povești pe care le descoperim între paginile ei sunt leacuri ce îi ajută pe cititori să își învingă frica, să regăsească simplitatea vieții, bucuria de a trăi și de a aparține.

Păsări, insecte și florile care trăiesc într-o grădină devin personaje, iar prin intermediul lor autoarea, care este psihoterapeut, dă expresie temerilor oricăruia dintre noi, copii mici sau mari. Tuturor ne-a fost frică, la un moment dat, să încercăm ceva nou, ca și Puiului de Mierlă care se pregătește de primul lui zbor. Discuția dintre Mama Mierlă și puiul ei este plină de duioșie, empatie și încredere. Se simte aici vocea terapeutului care, prin mamă, ascultă, validează emoția și încearcă să ofere și soluții pentru situațiile problematice.

„Frica este mâna curajului. Doar cei care îndrăznesc să-și trăiască frica pe deplin își pot întâlni curajul la capătul ei”, spune mama. Iar la teama puiului că o să îl doară, dacă ar cădea, mama îi spune, înțeleaptă și blândă, că „fiecare durere ne învață câte ceva nou despre noi”. Cuvintele ei au darul să îl liniștească pe pui și să îi dea încredere să încerce să-și deschidă aripile.

Cu aceleași cuvinte înțelepte o ajută Fluturele Alb pe Albinuța Lea să se despovăreze de „trebuie” și să savureze fiecare clipă. „Secretul ca să câștigi timp e să nu fugi prin el, ci să-l oprești doar pentru tine. Să-ți faci loc între două clipe pentru o porție zdravănă de eternitate. Se numește contemplare”, îi spune fluturele cu serenitate.

Dialogul lor este lung și plin de sfaturi, iar autoarea vorbește prin vocea fluturelui înțelept, care o ghidează pe albinuță prin hățișul propriilor gânduri, până ajunge să înțeleagă importanța recunoștinței și a libertății de alegere.

În a treia poveste îl cunoaștem pe Firul de Levănțică ce dorea să se transforme în floarea-soarelui, pentru a capta atenția și admirația tuturor. Asemenea Puiului de Mierlă și Albinuței Lea, și el se întâlnește cu cineva care îl ajută. De data aceasta vocea autoarei se face auzită printr-un Licurici. El îl învață pe Fir că, „dacă împarți cu cineva ceea ce te apasă, povara ți se pare mai mică și mai ușor de dus”. Așa că se oferă să îi asculte supărarea, iar Firul de Levănțică își spune povestea. Stând de vorbă, cei doi găsesc împreună și soluția la dorința lui arzătoare de a fi unic, pentru a se diferenția de frații lui din tufă, cu care seamănă până la confundare.

La finalul fiecărei povești găsim întrebări care îndeamnă la reflecție, cărora li se alocă și spațiu de răspuns, dar care pot fi, totodată, teme de discuții profunde între copii și adulți. „Tu din ce îți iei sămânța curajului?”, „Tu din ce îți iei nectarul zilnic” sau „Ce anume te face să te simți unic?” sunt câteva dintre ele.

„Grădina cu povești de leac” este o carte cu multe sfaturi și soluții, cu dialoguri solide și fraze pline de sens - povești care dau „alinare, călăuzire sau inspirație copiilor, pentru a-și depăși anumite obstacole interioare și pentru a trăi mai în contact cu sufletul lor”, cum ne spune autoarea în Cuvântul-înainte.