Nici un bine nu rămâne nerăsplătit

Așa-i că aveți nevoie de o recomandare de carte pentru această perioadă care stă încă sub cununa Învierii? O carte și pentru copii, dar și pentru voi, părinți, bunici sau educatori, care le citiți copiilor cu drag. O carte delicată, dar cu mesaj puternic creionat. O carte pe care copiii să nu o uite, să nu se plictisească și să vă roage să o citiți și mâine, din nou.

„Tâlharul cel bun”, povestea scrisă de Brândușa Vrânceanu și superb ilustrată de Ovidiu Gliga, apărută la Editura Nepsis, în 2019, ne oferă toate acestea și ceva în plus. În primul rând, multă emoție. Apoi, o mare delicatețe în zugrăvirea imaginii Maicii și a Pruncului ei, care încearcă să prindă lumina în pumnișori. Dar şi suspans, finețe psihologică în construirea personajelor, cu virtuți și slăbiciuni în care fiecare dintre noi se poate regăsi. De asemenea, naraţiunea cuprinde multe scene detaliate cu atâta atenție încât, prin fața ochilor minții, vezi totul, în cele mai mici detalii.

O întâlnire și o privire... O întâlnire de câteva clipe poate schimba definitiv viața unui om. O privire poate să-i răscolească toată inima, făcându-l să se uite în ea ca într-o apă... E limpede sau tulbure? Poate fi un tâlhar bun? Da, dacă așa spune tânăra frumoasă, cu trăsături de neam regesc. Și poate fi bun chiar și dacă a făcut atâtea omoruri de care ea nici nu știe? Poate că da, și poate că și pentru unul ca acesta există iertare. Așa nădăjduiește Dismas, capetenia tâlharilor.

Și care poate fi răsplata promisă de tânăra cu ochii de culoarea alunei, în schimbul eliberării ei, a Pruncului și a lui Iosif din mâinile lotrilor? Se va îndeplini promisiunea ei? Urmărim cursul desfășurării evenimentelor cu sufletul la gură. Trăim schimbarea, singurătatea, regretul, apoi trădarea, acceptarea paharului și întoarcerea lui Dismas, tâlharul.

De ce l-a numit autoarea „cel bun” pe cel care toată viața a jefuit, a tâlhărit și a și omorât? Finalul, demn de un film, ne poartă înapoi în timp, în momentul răstignirii Domnului Iisus Hristos. În sfârșit, Domnul și tâlharul se întâlnesc. Nu ai cum să nu te înfiori și să nu-ţi vină să plângi citind cuvintele răscolitoare. Te simți mic, rușinat ca şi tâlharul, temător și singur ca și el, atunci când îți uiți menirea și urmezi căi care nu te împlinesc sufletește. Cazi, deznădăjduiești, speri și te ridici iar, scăldat în lumina dragostei infinite din ochii Pruncului de altădată și ai mamei Lui.

Scrisă în stilul inconfundabil al Brândușei Vrânceanu, cartea ne arată, la final, că nici o faptă bună nu rămâne nerăsplătită în fața lui Dumnezeu. Și că niciodată nu este prea târziu să te întorci la El, Care este gata în orice clipă să te primească în Împărăția Sa.