O călătorie nouă cu pinguinul Apolodor 

Ce minunat este să călă­to­rești și să vezi locuri noi, să-ți lărgești orizontul minții și al inimii cu noi imagini, mirosuri, cuvinte, informații! Iar când nu poți călători cu mijloacele de transport obișnuite, există și alte căi care te ajută să ajungi în câteva clipe chiar pe... Lună! Când cuvintele și ima­ginile se împletesc măiastru într-o carte, bucuria călătoriei este garantată.

Cartea „Hai pe Lună împreună” este o desfătare lingvistică și vizuală, narațiunea în versuri a lui Florin Bican fiind ilustrată perfect de culorile și formele lui Dan Ungureanu.

După ce a explorat Delta Dunării, Apolodor - creat ca personaj de Gellu Naum, dar a cărui poveste merge mai departe prin Florin Bican -, curiosul pinguin pornește din nou, alături de pisoiul Tiț și de Maimuțică, în explorarea Lunii, pe care o aduce în registrul familiar copiilor printr-o primă metaforă: „Luna, de nu cumva mă-nșel,/ E o clătită XXL,/ Rumenindu-se bălaie/ În a cerului tigaie”. Apolodor vor­bește cu noi, cititorii lui, adresându-ni-se direct: „Dar dacă vă interesează”, „Să nu crezi că-ți îndrug povești”, „Să nu crezi că îmi râd de tine”, „Dac-ascul­tați, o să vă spun”, „Ia spuneți-mi”.

Textul ne surprinde cu rime inedite (bălaie-tigaie, cele-măsele, sortită-orbită, rocă-sufocă, farfurie- pustie, orbită-despletită, ocean- magician) și figuri de stil neobiș­nuite („atmosfera-nfășurată ca un cauciuc pe-o roată“) .

Registrul lingvistic este vast și împletește termeni științifici cu termeni din vocabularul familiar copiilor. Abundența de cuvinte din domeniul astronomic (satelit, atmosferă, circumferință, Terra, regolit, crater, meteorit, asteroizi, gravitație, maree) nu înstrăinează și nu sperie cititorul, căci ele sunt explicate pe înțelesul copiilor. Definiția lor este dată în josul paginii pe care apar, marcate cu un asterisc. Explicația este oferită tot în versuri, în care rimele se iau la întrecere în amuzament științific. De pildă, satelitul este „un corp ceresc ce orbitează planetele ca o sfârlează - se-nvârte-adicătelea de zor și-n jurul său, și-n jurul lor pe calea care-i e sortită (cale numită și orbită)”.

Ce aflăm din această uimitoare călătorie? Că Luna primește căldură de la Soare, că e de patru ori mai mică decât Terra, că este denivelată și că nu are gravitație. Aflăm și despre nava Apollo și astronautul David Scott, care a ajuns pe Lună. Mai aflăm că noaptea este foarte frig, iar ziua este foarte cald, precum și de ce este o dife­rență atât de mare de temperatură între noapte și zi. Pentru a înțelege mai bine fazele lunare, autorul ne propune o activitate practică, genial ilustrată și exemplificată pe opt biscuiți Oreo - exercițiu delicios pe care suntem îndemnați să îl facem și noi, acasă. La finalul cărții găsim un glosar cu peste 100 de cuvinte numai bune de ținut minte.

Nota generală este de amuzament, dată de alăturările deseori uimitoare ale cuvintelor și de unele formulări familiare: „Meteoritul... a pornit de capul lui... haihui”, „Asteroizii sunt (...) niște planete foarte mici ce umblă lelea printre stele”, cometele sunt „stele mici cu plete”, dar care nu îi știrbește, ci îi adaugă valoare acestei minienciclopedii pe care copiii o vor adora.

Iar dacă nu am găsit toate infor­mațiile aici, autorul ne oferă o listă valoroasă de lucrări și autori care au scris despre Lună: Wells, Jules Verne, Gellu Naum, Henri Stahl, terminând cu sfaturi despre cum să te comporți civilizat dacă ajungi pe Lună. O carte de citit și explorat iar și iar!