Poeme cu inflexiuni mistice

Gina Șerbănescu, autoarea volumului Fără de veste (Editura Platytera Books & Arts, 2024), se remarcă printr-o scriitură amprentată de oniric și ludic, cu inflexiuni mistice. După primul volum de poezie (În albastru, 2023), autoarea își continuă și își confirmă parcursul poetic aparte, conturându-și vocea lirică din miezul experie­nțelor și trăirilor care-i întrețin suflul.

Sulul imaginilor se desfășoară în fuga galopantă a unor vremuri în care vestea se joacă „de-a v-aţi ascunselea”, într-o atmosferă densă de așteptare și de anticipare a celor viitoare. În „inima onirică” „se rupe hârlețul” rațiunii autonome, cuvintele însoțindu-se spontan în derularea amintirilor din viitor „încondeiate cu sângele ascultătorului”: „fiece urcuș și-a aflat geamăna alunecare/ spre preaplinul dintre două litere”, „norii dănțuiesc în forma poveștilor”, „umbra copilului prinde carne/ la îndelung pregătita întâlnire/ a călcâiului cu valul”, iar un câine „știa că iubirea/ e universal distribuită,/ că dorul nu se negociază”.

De aceea, mărturisește poeta, și-a lăsat privirea „în colbul căii,/ ca pe doi nasturi/ ai unui strai fără rost”, ca să poată ieși din condiția umană desacralizată, sau din „acest netrăit timp în contratimp/ cu suspinul primului gând/ lăcrimat de rostire”. Așa i se deschid ochii sufletului și poate să se bucure de o tainică înălțare din cuprinsul unei „geografii stranii” a lucrurilor căznite, uimindu-se: „Bunico, aseară s-a ridicat brazda cu mine…”.

În starea tulbure a lumii, omul trăiește cu „spaima că numele strigat/ se va sufoca sub propriile silabe,/ că ochiul tău se va învecina/ cu hotarul uitării”. Însă, trezindu-ni-se duhul, care părea ca „aruncat” în abisurile inconști­entului, iluzia absenței lui Dumnezeu se topește și exclamăm: „Și dacă n-ai venit încă/ e, poate, pentru că/ fără de veste/ și/ necuprins de mult/ ești aici”.

În luminișul prezenței Lui, „între un om și orice alt om/ e atâta respirație/ câtă liniște se lasă în inimi”. Arătându-ni-Se în „lumina care cântă”, ne trezim față în față cu Dumnezeu și, orbi la plăsmuirile ispitei, primim „ofranda pe care,/ atunci când S-a revărsat din Sine/ a așezat-o lângă pleoapa celui creat/ cu deli­catețea unui fluture/ care transportă munți”.

Gina Șerbănescu este doctor în filosofie al Universității Bucu­rești. Este cronicar de artele spectacolului, cu articole publicate în Dilema veche, Observatorul Cultural, Teatrul azi, Scena.ro, LiterNet.ro, B-Critic. A realizat dramaturgia coregrafică şi asistenţă dramaturgică pentru coregrafi din România, Danemarca, Croaţia, Bulgaria, Marea Britanie, Suedia, Belgia, Ungaria. Este autoarea cărților Dansul Contemporan - Sensuri ale corpului, publicată de Centrul Național al Dansului și Fundația Camil Petrescu și Trixy Checais - Cartografia Zborului, publicată de Editura Eikon și Centrul Național al Dansului Bucu­rești. De asemenea, este autoarea volumului de poezii În albastru, apărut la Editura Platytera Books & Arts (2023).