Cartea lui Veaceslav Cușter, Un deceniu de Țară (Editura Sfântul Ioan, Brăila, 2023), are în deschidere un grupaj de proze ale căror simboluri au un accentuat caracter etic. În acest context, avem raportări la
21 Ian, 2026
Poezia Vechiului Testament: „În sălcii am atârnat harpele noastre”
La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând:
`Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!“
Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: `Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!“
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.
Psalmul 136
