Cartea lui Veaceslav Cușter, Un deceniu de Țară (Editura Sfântul Ioan, Brăila, 2023), are în deschidere un grupaj de proze ale căror simboluri au un accentuat caracter etic. În acest context, avem raportări la
21 Ian, 2026
POEZIE: Dan Anghelescu
Cămaşa de forţă a clipei
eu către tine am alergat/ ca într-o pribegie/ a sinelui
ca şi cum aş fi putut să/ îmi întâlnesc/ dintr-odată/ toate
dimineţile de vară…/ şi ele/ mereu infinite-n lumini/
m-ar fi aşteptat/ chiar pe mine…/ chemându-mă…
cuprins de o nerăbdare a/ cunoaşterii/ a ceea ce-ţi/ este
mai drag/ într-o lume…/ mi te aminteam/ de niciunde
adunându-te în propriul/ adânc…
şi toate astea/ ca să nu văd/ când va începe iarna…
aşa că te-am presimţit/ încă din depărtare/ aşa că
nu cu privirile/ mi te-am văzut/ ci despovărat/ am
aprins/ toate lămpile… suflet/ doar suflet…
cineva/ să-mi stăpânească/ miezul fiinţei…
şi astfel se inventează/ în somn câte un înger/ … cu
aproape savante/ misterii… cineva/ de peste
lume/ are nevoie de singurătăţile/ mele…
şi oriunde vei/ merge/ prin depărtatele/ hanuri
vei auzi/ doar inima mea
mă locuieşte marele zgomot/ pânditor…
din ploile/ de pe geamul murdar/ din oraşul/ care-mi
înregistrează/ fiecare cuvânt/ şi fiecare zveltă făptură
a oricărei/ şoapte/ mă strigă o veşnică/ împotrivire…
astfel/ limpezi sunt toate/ şi mai ales/ cortina…
ea cade mereu/ la timp… chiar dacă în scenă stă/ golul
chiar el/ imensul gol/ şi acel
dernier salut/… il arrache sa langue/ flame transpercée
par une étoile noir…
în preajma astfel întunecată/ a pleoapelor/
mărunta desăvârşire/ nu
mai înseamnă nimic…/ şi dintr-odată/ ne agăţăm
de vântoase…/ patria noastră e de furtună/ şi ploi/ cotropitoare
şi astfel înţelegi că/ nu mai ai loc…
nu te adăposteşte nici o curte interioară/ n-ai ziduri
pentru conturul gingaş/ al tăcerii
patria adevărată şi cerul sunt/ tot mai departe…
imaginea tuturor clipelor se/ pregăteşte/ cu trudă…
rien ne bouge/ ni l’être/ ni le non-être…
