Poezie: Eugenia Țarălungă

Născută în 1967, la Bucureşti. Liceul de Matematică-fizică „Matei Basarab”. Facultatea de Tehnologie Chimică - IPB. Din 1988, colaborări în presa studenţească. Începuturile poetice sunt remarcate şi susţinute de poetul Ştefan Ioanid, profesoara Ioana Cruceru, criticul Radu G. Ţeposu şi prof. Romul Munteanu. Participări sporadice sau mai frecvente la cenaclurile conduse de prof. Mircea Martin şi, 15 ani mai târziu, Marin Mincu. Premii pentru grupaje poetice la numeroase festivaluri din ţară. 

Volume (poeme & texte-bloc): mici unităţi de percepţie, 2002, Ed. Muzeul Literaturii Române; biu, 2010, Ed. Limes; rabatabil la cerere, 2014, Ed. Tracus Arte. A fost distinsă cu Premiul de debut al USR, acordat de Fundaţia „Laurenţiu Ulici” în 2003, nominalizată la Premiile USR cu al doilea volum şi a primit Premiul USR Bucureşti pentru cel mai recent volum. Colaborări la mai multe periodice, între care: România liberă („Ieslea de la rădăcinile lumii”, decembrie 2006), Viaţa românească, unde deţine din 2004 rubrica „Breviar editorial”. Din 2003 - redactor de carte la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Membră PEN Club.

Strict

noi suntem nişte utilizatori prizăriţi

ne tooot întrebăm ce se întâmplă

o fi 21

om fi 2 sau 1

cifra de pe ecran se schimbă mereu

nu ne dăm seama cum

ştii, ne utilizăm ochii şi urechile

fără prea mare folos

şi nimic nu-mi va lipsi

spune Psalmul 22

ecranele noastre nu sunt ocupate de psalmi

anunţurile comerciale cotropesc

virtual şi real

spaţial şi temporal

utilizatorii rând pe rând

singura lor perspectivă bate

până în ecran şi înapoi

în loc să ţintească Transalpina

şi biserica din Densuş

despre care vorbeşte toată lumea

până şi NASA

noua

agenţie de ştiri la nivel planetar

ceaiul de roiniţă se usucă

pe dulap

cuminte

şi noi suntem strict utilizatori

la nivelul podelei

Oracolul de zăpadă

metodele mele de bruscare a viului

şi muncile de jos ale existenţei tale

de mult nu ne mai preocupă

pufoasă de atâta somn

am început să fiu suficient

de asemănătoare

celor care nu mor niciodată

visez paradisuri perlate

curbate ca nişte gogoşari proaspăt culeşi

ficţiunile de demult

puse la mare preţ

revin acum

după ce le-am tot ascuns

pe sub băncile şcolii

mă traversează periodic

se îndreaptă neabătut spre tine

oracolul de zăpadă ne cere

să alegem pe nepregătite între diferite feluri

de nemurire

fericită şi nerăbdătoare

cumva fâstâcită

îndrăgostită gata

mă mângâi cu gândul frăţiei în alb

sau măcar al postului de mine

pe care va trebui să îl ţii de-adevăratelea

izbitor de frumoasă

această dragoste neaşteptată

ne face imuni pentru o vreme

la dureroasa întrepătrundere a extremelor

ne ascute simţuri ce nu ni le recunoaştem

oraşul de lângă mine

capătă dimineaţa contururi pe care

doar eu i le pot imagina

alte zarişti şi alte metanii şi alte silabe

ne aşteaptă în fiecare dimineaţă să le alegem

să le trezim încetişor la viaţă

o desfăşurare nemaivăzută

acesta este un an perfect

nedezminţit de nici o întâmplare

răsăritul somptuos se repetă în fiecare

                                     dimineaţă

prevăzătoare eu ascund lumina pentru

                                  mai târziu

când zodiile de foc căzute pe pământ

vor avea nevoie de mine

culori sumbre şi singuratice

vom îndepărta atunci rând pe rând

şi o desfăşurare nemaivăzută

dar lesne de închipuit

de lumini de tot felul

va înlocui luminile stinghere pe care voi le

                                              vedeţi acum

între apus şi răsărit

resortul acela fabulos din unele dimineţi

îşi va arăta întreaga putere

şi cântece de slavă se vor înălţa peste zgomotele oraşului

cât braţul

vine o vreme

când numai lacrimile îţi mângâie obrazul

şi singurul tău copil legănat

este o franzelă cât braţul

cu o lumânare înfiptă în ea

şi lacrimile tale de copil coboară

înnodate

spre flăcăruia aprinsă

în dreptul inimii

DROB DE MARE

unii îi zic darab

alţii îi zic drob

linia 102 este ca psalmul 102

o mângâiere de zile mari

pe inelul al treilea al oraşului

trei iezi cucuieţi

apoi etimologia

cucuieţi? cum adică?

şi tatăl nu se enervează

nu îşi înjură copiii

ci le explică aplicat

până la următoarea staţie a lui 102

de unde până unde cucuieţi

mălăieş în călcăieş? cum adică?

trecem de medico-legal

şi ajungem în zona deltei urbane văcăreşti

(un cadou făcut bucureştiului pe inelul 3)

oamenii vorbesc frumos pe lângă medico-legal

cu o urbanitate naturală

o fată cu vocea groasă

nu îşi dezminte zulufii

(părul creţ este semn

că eşti mai jucăuş

că viaţa nu te doboară

în manifestările ei

ludic ondulatorii)

un îndrăgostit vorbeşte grijuliu

cu o îndrăgostită

cum altfel? la mobil!

că doar nu i-o recita psalmul 102!

oamenii nu te îndrumă greşit

în 102 sau pe lângă staţii

certificatul medico-legal este o alinare

deşi nu aş fi vrut deloc să îmi însuşesc

acest limbaj al alinării

părăsesc cabinetul

alt 102

alţi oameni

acelaşi psalm al

alinierii la alinare

ali

ali

ali

unde eşti ali

frate al meu

Ionatane?

ale Tale dintru ale Tale

delta urbană este la înălţime

ca odinioară lacul morii

nu ştiu dacă mihai şora s-a plimbat vreodată

pe faleza ce dă ocol acelei bucăţi de mare

acelui drob de mare

din zona crângaşi

la medico-legal sigur nu a fost

deşi ajungi

unde nici cu gândul nu gândeşti

într-o viaţă de om

dar mihai şora sigur nu a fost

la inml să îşi ia vreun certificat

în urma vreunei agresiuni

delta urbană este frumoasă şi în noiembrie

ce derdeluş fantastic va fi în decembrie

(odată cu ardoarea mesianică)

să vezi atunci cum

marginile ei abrupte

coboară

spre pasagerii liniei 102

în chiote sau în serenitate

am întâlnit pasageri fericiţi

pe inelul 3 al bucureştiului

îţi vine ca turnat

între mintea conştientă

şi mintea consternată

nu e chiar o aruncătură de băţ

depinde ce băţ:

fluieraş de fag

mult zice cu drag

fluieraş de soc

mult zice cu foc

cum să devii conştient

de flacăra inimii

de jar

prin ostoire?

sau prin obidire?

consternată de paradoxul

îndepărtării

voieşti a pedala uşor

fluierând un cântecel

navigând printre esenţe tari

de foioase (nu tec, nu mango, nu bambus):

arţar

cireş

stejar

frasin

stejar

nuc plop (nu santal)

pe cât te îndepărtezi de copilărie

şi de stejarii ei

lemnul îţi vine ca turnat

şi mereu alţii îţi vor alege esenţa

după sufletul lor