Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Florentina Chifu
FIRMITURI
M-am săturat de firimiturile acestei vieți!
Striga Andrei privind păsările de fum ale trecutului său.
Am sorbit toată viața aerul acesta sălciu,
Sălbăticit de absența ploii.
Marea m-a prins în mreje și m-a izbit,
m-a înnodat în ciorchini de valuri,
iar foamea mi-a astâmpărat-o
cu firimituri de odihnă în nopți învolburate.
Năvodul vieții mele s-a destrămat,
iar anii s-au prelins
prin ochiurile cernite de timp.
Sufletul meu e doar o firimitură mucezită,
Ce nu-și găsește hrana pentru liniștea zilei de mâine.
Iar când zorii au străpuns malurile nopții
Și barca s-a prelins către casă ca o rugăciune
Andrei a devenit pescar de oameni.
SETE ÎNVINSĂ
Femeia pribegea prin cetatea Sihar
cu părul despletit de amintirile târzii,
cu hainele umezite de truda
de a vâna văzutele și nevăzutele.
Lumea i se părea o adunătură de contraste,
știa că din lacrimă prea rar izvora zâmbetul
și că preatârziul doboară întotdeauna preadevremele.
Dar cel mai mult o nemulțumea setea,
pe care arșița i-o așeza prea des în umbra inimii
și nici un izvor nu reușea să i-o domolească
sau să-i învie mlădițele uscate ale sufletului.
Până L-a întâlnit pe El la fântâna lui Iacov.
Atâtea ape au înlăcrimat-o și s-au prelins sterpe
printre nemângâiatele tristeți ale Samariei,
dar Cuvântul Lui s-a arătat a fi apă vie!
Doar ploile însuflețitoare pot trezi
crinii Sandhof ce stau ascunși adânc
în milioane de bulbi sub nisipul deșertului.
Înflorirea lor învolburată, pe zeci de kilometri,
preschimbă pustiul într-o catapeteasmă a lumii.



.jpg)