Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
POEZIE: Francisc-Mihai Lorinczi
Francisc-Mihai Lorinczi s-a născut la 18 octombrie 1976, în comuna Bârghiş, județul Sibiu. Absolvent al Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie, în prezent fiind profesor de geografie la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Terezianum” din Sibiu. A debutat în revista „Foaia poporului” nr. 1/2008 din Sibiu cu un grupaj de versuri, iar editorial, cu „Preludii, Sonete”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011. Cărţi publicate (selectiv): Michelangelice (coautor), (2008) și Preludii, Sonete, ambele la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca (2011); Cu metafore în rai. Poeme fără margini (2013), Popas pe malul gândurilor, eseuri (2013), Zăbavă pe chaise-longue, haiku-uri (2014), În fagure de rodii. Sonete (2014), Pe vremea secerişului, poezii (2014), Condeiul de trestie (2016), Brazda de acasă. Confesiuni și proză scurtă (2016), Fizionomiile pietrei, poezii (2017) - toate fiind apărute la Editura CronoLogia, Sibiu. Are o intensă activitate publicistică, fiind prezent cu versuri, studii, eseuri și recenzii în multe reviste culturale importante.
SILUETA PIETREI
să sfâșii piatra cu dinții
și în spărtura ei să îi adulmeci mireasma
gustul de lebădă
nu te întreba dacă e pâine întărită
ori coastă desprinsă
când smaraldul ideii
a sărutat-o pe aripă
tu să cânți mineralelor cu harfa ta
până când piatra va plânge de dragoste
la fel cum ne-am unit buzele
într-un paradis de sărut
când cai fabuloși
sfărâmau rocile cu copitele lor ascuțite
printre rhododendroni
PIETRELE
mi-ai zburat în inimă
și ți-ai făcut cuib
pietrele de pe fundul lacului glaciar
parcă sunt vii,
stromatolite
ori inimi de balene
acoperite cu nori și rhododendroni
nopți lângă Mija,
pe grohotișuri îngeri în picioare
MOARA
miros de grâu proaspăt -
cu geamurile larg deschise
în sufrageria raiului
cu mâinile adânc în făina caldă
proaspăt măcinată,
copil la moara din sat
azi importăm pâine congelată
vânzătorii aproape(lui)
LIRĂ
lacrimă înflorită -
un mai trudit de Carravagio
libertatea,
când Dumnezeu te învață să pictezi
RĂZBOIUL DE ȚESUT
văd suveica cum ți se plimbă între mâini,
o corabie mai mică pe ape interioare,
și piciorul cum apasă pedalele de lemn
ale războiului de țesut
mi-ai prins sufletul în broderie
EMPATIE
mila,
când poți atinge durerea celuilalt
în sufletul tău
compasiunea există
doar când inima e din aluat divin
pace sufletească,
odaia în care doarme Dumnezeu
în tine
GRINDA
șuștarul -
universul de acasă,
cu toată calea lui lactee
grinda din grajd și
cuibul de rândunică,
pergament fin în țesătura ființei
șura s-a mutat în cer…
OCHII LUI PICASSO
socul înflorit -
ochii lui Picasso
aripile miresmelor
s-au ridicat în zbor
și s-au așezat pe umerii tăi
pe wallpaper
doar un galben fără respirație
MINIATURI
timpane,
cocoșul de acasă
•
fântânile adânci ale deșertului,
trudă
•
fantezia,
caierul cu lână de aur
•
voluptate,
muguri căzând în floare
•
cireșii înfloriți,
pârtie de schii în livadă
rodiile,
cântecul Mediteranei
•
rugăciunea,
glasul tăcerii
•
lună de miere,
la cosit în trifoi
•
lutul sub mâna olarului,
argilă vorbitoare
•
norii,
metafore de altitudine
•
cămașă de înger,
cireșul înflorit
cină cu mămăligă,
acasă la bunici
•
salcâmi în floare,
mirese
•
părul tău,
cascadă de bazalt
•
noapte de cristal,
ospăț lângă lacul glaciar, sărut în rhododendroni
•
grohotiș înnebunit de caprele de stâncă,
declanșări în conștiință
•
cafeaua și ochii tăi sub condei,
meditație
•
în inima mea tobele
nopților de mai
•
acasă la noi în Bârghiș
aveam zmeură miraculoasă
•
în livadă vișinii își leagănă mustul,
cornii-s aprinși…
•
stau sub cireș
și mi se pare că mi-a înflorit sufletul
•
cu armăsarii galop
prin macii neîmblânziți ai fanteziei
•
în diligență nobilele doamne,
cuvintele
•
nuntă,
plimbare prin livada cerului.