Poezie: Ion P. Iacob

Poetul Ion P. Iacob s-a născut la 12 noiembrie 1955, în comuna Breaza din județul Buzău. A urmat cursurile Liceului „B.P. Haşdeu” din Buzău. Ocupaţii: telefonist, librar, fotograf, blogger.

A publicat volumele de poezie: „Spitalul Filantropia”, Ed. Panteon, Piatra Neamţ, 1994; „Curentul turbionar”, Ed. Princeps Multimedia, Iaşi, 2013; „Patria ireală”, Ed. Călăuza, Deva, 2016; Versuri îi apar în antologiile: „Umbra libelulei” - antologia haiku-ului românesc, Ed. Haiku, Bucureşti, 1993; „O sută de catarge”, Ed. Haiku, Bucureşti, 1997; „Luna în ţăndări”, Ed. Haiku, Bucureşti, 2000; „Knots” - antologie de haiku din sud-estul Europei, 1999, Ed. Prijatelj, Tolmin, Slovenia.

Referinţe critice despre poezie se găsesc în volume de critică precum: Daniel Corbu - „Rostirea postmodernă - generaţia poetică ´80 în literatura română”, Editura Princeps Multimedia, Iaşi, 2014; Dumitru Ion Dincă - „Consideraţii asupra literaturii buzoiene contemporane”, Ed. Tipomoldova, 2013; Marin Ifrim - îÎnsemnări despre literatura buzoiană actuală”, Ed. „Porto Franco”, Galaţi, 1996; Titi Damian – „Interioare de conştiinţă”, Ed. Editgraph, 2015. 

MÂNA RĂSĂRITĂ DIN ETER

umbra

unui model care refuză

                sculptorul ger

poezia e mănuşa de fier

care mă încătuşează liber

sub cer

*

fără Dumnezeu

trebuie să-ţi asumi trecutul

de maimuţă

OM DE ZĂPADĂ,

CREZI C-O SĂ FIM PRIETENI PÂNĂ LA VARĂ?

într-o tăcere nefirească

în singura patrie

persuasivă devoratoare sibilică

era un singur om

de fapt

un om singur

care trăgea la edec

corabia asfinţitului

*

pe mine mă ţine de mână

Dumnezeu

ca să nu mă împiedic

în hăţişurile întunecate

ale Frumuseţii

DESPRE POET,
PROFET ÎN ŢARA LUI

a filtrat lumina

până a ajuns la esenţă

în robia întunericului

acum victorios

şi orb

cerşeşte

de la propria umbră

SCARA LUI IACOB

pe scara îngerului

fină şi precisă

pe scara îngerului

eu

sunt treapta lipsă

*

ni s-a terminat timpul

şi rostul?

ca o boare

infinita răbdare

a Domnului nostru

GRAMOFONUL

eu eu eu eu

eu eu eu

eu

un gramofon stricat

pe care-l repară

m e r e u

Dumnezeu

*

un poet genial

o bomboană

în gura disperării

*

golite de sens -

gări mici care-mi păstrează

copilăria

*

mi-am biciuit

sensibilitatea

până la sângele

presupus

între minus

şi plus

în patria mea

de hârtie

învelit ca o mumie

în aerul autohton

între Dumnezeu

şi atom

RUPERI DE RITM

dedat furtunii

aproape de a fi

satyr sau faun

prin aerul didactic

scrib consemnam preţios

„sub cerul acoperit de pământ

(ecou:

sub ceruri

acoperi cu pământ

pornirile diurne

de la un capăt la altul

se descoperi numai pe sine)

creştea sămânţa visului

împreună cu gândul

până s-au rupt

barierele cerului

şi

pe cai negri

cu picioare de foc

se apropia

vremea secerişului”

ORBI ÎN LUCRĂRILE
HAOSULUI

„asemeni viermelui

să înoţi

în grăsimea timpului

în dimensiunea lui

lipsită de şira spinării”

undeva departe

cineva vrea să deschidă cerurile

şi cheia este acest infinit

de la o privire orbită la alta

ORA DE ANATOMIE

arcade

cranii boltite

aureolate de pulberea din stele

aici

liniştea e operată

de îngeri

S.O.S.

un înger

îmi curăţă visele

şi-mi împrumută aureola

„salvează viaţa mea”

o picătură de ploaie

căzută în deşert

*

ar putea fi

o adiere din trecut

din prezentul

care mă ocoleşte

o fărâmă din viitor

îngerul meu

păzitor

*

o viaţă

a trudit îngerul

ca să devin om

o viaţă de om

cât o iluminare

de înger

*

câte un înger

pe fiecare pleoapă

ce orbire

poate fi

mai luminoasă?