Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Laurențiu-Ciprian Tudor

POEZIE: Laurențiu-Ciprian Tudor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 31 Ianuarie 2024

Mașina salvării

Nino, Nino, 
trece pe străzi ambulanța 
timpul are scurgeri 
un fel de hemoragie 
clipe mai grăbite decât curgerea 
Nino, Nino, vin cu mașina poliției 
poetul Nini și poetul Nino 
ca să pună cuvintelor pansament 
apoi beau 
o bere Gambrinus cu 
nepotul pișicher al plăcintarului 
sufleorul râsului amar 
la final ascultă toți
romanța ploii 
de la Ploiești și pun 
fiecare ceas din muzeu 
la altă oră 
pentru că fiecare avem 
timpul lui


Plăcinta cu lubene

Viitorul e moartea 
de aceea mă ascund 
în singurătatea aceasta 
ca într-o iarnă fără zăpadă 
un noiembrie sticlos 
cu mult frig 
liniștea adâncește lucrurile 
timpul e departe 
e ca și cum ea, 
deja, 
ar fi aici 
fără să mă poată atinge 
cam așa o să fie 
ca un pustiu 
ca o iarnă fără zăpadă 

mi-o amintesc 
pe bunica Nastea 
cu câțiva ani 
înainte de moarte 
entuziasmată 
se îmbrăca 
cu hainele de înmormântare 
se lungea pe pat 
cu mâinile puse pe piept 
ca să vadă 
cum o să fie, 
apoi, 
cu ochi luminoși 
ca într-un joc de fete 
ne arăta fiecare lucru 
ce rost are: 
capete, prosoape, lumânări, batiste 
icoana 
apoi râdea și 
ne făcea plăcintă cu lubene


Privirea poetului

taie tortul orizontului 
în litere 
mângâie zborul păsărilor 
face surf
sau patinează 
pe albastrul de cobalt al mării 
altădată 
se pune glugă fagilor
să nu-i sperie bruma și
urcă zig-zagul brazilor 
până în vârf,
în general 
privirea poetului
secționează întâmplările simple
până la sâmbure
de cele mai multe ori 
e doar un laț 
pentru frumusețe

Întotdeauna ea

pentru mine 
o femeie frumoasă este 
întotdeauna
un poem
încarnat
un poem sfâșietor 
despre fericire și moarte
despre blestemul lipsei de 
durabilitate
despre plâns
râsul ei și
finisarea pielii
(ca și cum ai explora 
cu degetele
o lumină nemaivăzută
o suprafață caldă de aur)
sunt 
implozia clipei
momentul în care 
curgerea 
îi stă în cumpănă

când grația ei de virgulă
segmentează proza vieții
când degetele mele de beduin
culeg soarele și polenul-mană
aud un cântec sfâșietor
despre fericire și moarte 

un cântec surd 
un cântec care nu aude