Poezie: Liliana Ursu

Liliana Ursu s-a născut la 11 iulie 1949 la Sibiu şi a absolvit Facultatea de Limba şi literatura engleză a Universităţii Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1980. A realizat emisiuni la Televiziunea Română şi la Radio România. A fost bursier Fullbright la Universitatea de Stat din Pennsylvania şi profesor asociat la Universitatea Louisville, Kentucky. În 2003 a fost poet invitat la Stadler Center for Poetry, Lewisburg, SUA.
Volume de poezie: „Viaţa deasupra oraşului”, Cartea Românească, 1977; „Ordinea clipelor”, Cartea Românească, 1978; „Piaţa aurarilor”, Cartea Românească, 1980; „ Zona de protecţie”, Eminescu, 1983; „Corali”, Eminescu, 1986; „Înger călare pe fiară”, Cartea Românească, 1996; „Sus să avem inimile”, Eminescu, 2001; antologia „Loc ferit”, Baroque Books&Arts, 2015. Volume de proză scurtă: „La jumătatea drumului”, Editura Cartea Românească; „Visul”, Editura Glasul. Volume în limba engleză: „The Sky Behind the Forest”, volum tradus de Adam Sorkin şi Tess Gallagher, la editura britanică Boodaxe Books şi distins cu Premiul Societăţii poeţilor din Marea Britanie pentru cea mai bună carte de poezie în traducere în 1997; „Angel Riding a Beast”, tradus de Bruce Weigl, apărut la Editura Northwestern University Press din Chicago.

BOTEZUL FETEI DIN HAITI
În biserica Sfintei Treimi
de pe strada Sparks,
de ziua Crucii
tânăra fată din Haiti
în cămașa simplă, lungă, albă,
cu o lumânare mică în mână
așteaptă
din fiică a trupului
să se preschimbe în fiică a Împărăției
Domnului Iisus Hristos.

Pare coborâtă între noi
chiar din Cântarea Cântărilor.

Bucuria, emoția, timiditatea,
tinerețea ei năvalnică
și așteptarea cea bună
o fac și mai frumoasă
când intră, ușoară ca un fulg,
în vana gri de plastic
apele o primesc fericite
asemeni Iordanului
și uleiul sfânt turnat de Părintele John
ia îndată forma Crucii,
o cruce parcă din pepite de aur
ce cuprinde și surâsul și rugăciunea fetei
ce se botează acum.

Capul scufundat în apă de trei ori
în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh
e asemeni unei păsări ce începe să-și amintească
zborul, fericirile zborului cu Heruvimii și Serafimii
deasupra lanțurilor de munți din Pennsylvania
până în Galileea neamurilor.

Iar când Părintele John îi rostește
numele cel nou, creștin, de trei ori
`Se botează roaba lui Dumnezeu Natalia
în numle Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”
în ochii ei senini, de fată simplă din Haiti,
poți vedea tot Iordanul și Galileea și Ierusalimul
iar la gât mai tare ca soarele îi strălucește
crucea de Mir
pe pielea ei brună
ca o noapte la ocean
plină de stele.

Seara, acasă,
la lumina roditoare a micii cruci albe de la Botez
ea citește viața Sfintei Natalia din Nicomidia
și varsă lacrimi și o cheamă încetișor pe nume
cum ar legăna un prunc cu cântecul și
rugăciunea vie.
(State College, de ziua Crucii, 2013)

OCHII TĂI DE TĂMÂIE
Ochii Tăi de tămâie, de rai grăitori,
îmi urmăresc cu foarte mare atenție,
cu foarte multă tandrețe
cuvintele scântei, de Dumnezeu slăvitoare
și le păstrează sub pleoape, smerite daruri de poet,

ca pe niște fluturi transparenți din raze,
ca pe niște nuferi culeși din cereștile plaiuri,
ca pe stele de borangic tămăduitoare
urcate la ceruri de mănăstire
de îngerii harnici.

Privirea Ta încă mă mai visează, Sfântă Maică
poate de aceea, uneori, dimineața, când mă trezesc
încăperea mea e plină de tămâie
și de raze.
(București, la 7 noiembrie 2014)

PANIS ANGELICUS
să mă ridice El
dincolo
de anii ghiftuiți cu întâmplări mărunte
cum tonomatul de fisele tocite,
visele, bietele vâsle ale muritorilor

în sfârșit, e vremea să privesc și eu
un ocean adevărat,
să cobor în păduri de corali,
rezervele de oxigen să-mi smulgă un cuvânt de dor

să ne atingem încă o dată prin marile rezervații
ale memoriei
ca într-un film mut din anii ‘30.

și totuși aceste fericiri sărace
nu, nu-mi mai ajung

jucăria mecanică n-o mai recunosc,
un arc mi-a scăpat printre degete
și prim balerina nu mai face piruete
în jurul băiatului frumos
și călărețul nu mai descalecă,
prinși în suișul
pe poteca cea strâmtă

și o voce tainică
răsună în inimi:
„Ia aminte, nu privi în jos,
să nu te ducă în rătăcire vreun lucru
pământesc!
Sus să-ți fie inima, iar mintea ta vultur,
ca să poată să despice văzduhurile și cerurile!
Fă-te vultur!”
asta-i pâinea îngerilor, zborul,
ne șoptește smeritul monah Emilianos
din Sfântul Munte.

SCÂNTEILE FERICIRII
Sfântul Seren grădinarul adună stele de
prin grădini
și tot el le așază pe raftul din cămară lângă mere

și le citește rugăciuni
până ce ele se urcă iar la cer.