Poezie: Nicolae-Tiberiu Olariu

Nicolae-Tiberiu Olariu s-a născut pe 21 august 1987, în satul Țibăneștii Buhlii, comuna Băcești, județul Vaslui. Este primul dintre cei trei copii ai familiei preotului Nicolae Olariu și al presbiterei Mariana. A absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, urmând ulterior în paralel Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și pe cea de Istorie din cadrul Universității București. Are masterat în Teologie, Secția „Istorie și Tradiție Creștină”, și cursuri de formare profesională în cadrul Institutului Diplomatic Român („Politică Externă și Diplomație”). A participat la Mișcarea de tineret Syndesmos, organizată în Creta în anul 2012, fiind, de asemenea, membru activ al Fundației Europene Titulescu.

A debutat literar în 2011 în revista ASTO. În 2015, cu ocazia Zilei Imnului Național a susținut referatul cu tema „Biserica - Maica Neamului Românesc” la Biblioteca Centrală Universitară din București. Pasionat de muzica bisericească, a dirijat Grupul psaltic „Filotheos” al seminarului botoșănean.

BALADA LUI ANTIM IVIREANUL

Nume de întâi chemat, ți-ai luat Crucea pe grumaz,
Sfânt Mitropolit Antim, corifeu din Caucaz,
În robie ai fost dus ca Iosif odinioară,
Mult ai suspinat părinte după patria natală.

Pronia dumnezeiască te-a umbrit din tinerețe
Și alesele harisme ți-au alungat din tristețe,
Pentru viața ta aleasă, pentru râvna dragostei,
Te-a și tuns în monahism Patriarhul Dositei.

Din încredințarea lui pe meleagul moldovean
Ai venit la Cetățuia la vlădica Mitrofan
După ce a luat domnia, Brâncoveanu domnitorul
Te-a adus la el în țară ca să-i luminezi poporul

Podoaba Iviriei, om de daruri sfinte plin
Răspândești cuvântul Crucii la tot sufletul creștin
Meșter mare tipograf ai lucrat mereu cu drag
Tipărind cu măiestrie Liturghier greco-arab

Iscusit în graiuri multe dragoste aveai de fii
Răspândind vorba Scripturii în ilustre Didahii
Prin lumina minții tale și purtarea ca de schimnic
Ai fost stareț la Snagov și mărit ierarh la Râmnic

Perlă a arhitecturii de pe plaiul românesc
Ctitoria ta, ierarhe, sfinții toți o ocrotesc
Înțelept ierarh părinte Sfânt Mitropolit Antim
Ți-ai făcut locaș în ceruri, luând cunună de martir

Azi suntem cu toți chemați să-i rugăm și să-i cinstim
Prieteni pe pământ și-n ceruri, Brâncoveanu și Antim.

ODĂ TIPOGRAFILOR

Scrisul românesc și graiul ne-au făcut mai dulce traiul!

Azi avem o datorie, să cinstim cu bucurie
Pe Diaconul Coresi, cu a lui tipografie
Și pe-acei bărbați iluștri, demni cu toți de cinstea noastră
Creatori de limbă sfântă sub tiparnița măiastră

Vezi din turnul din Chindie unde-și lasă apa malu’
Cum se-nalță peste culme Sfânta Mănăstire Dealu
Și spre ea grăbit se-ndreaptă Radu, plin de bucurie
C-a venit la noi un meșter cu a lui tipografie

Din ținutul de departe, negrii munți ș-albastra mare
Cotropiți de Semilună, de urgia păgânească
A plecat ieromonahul înspre Țara Românească

Și-a adus lumina cărții cercetând stih după stih
Tipărind cu iscusință Liturghier și Octoih
Ostenea de zori monahul ș-avu plata ostenelii
Când ieșiră de sub teascuri cele Patru Evanghelii

I-au urmat în osteneală meșteri mari și meșteri mici
Dintre dânșii se remarcă Dimitrie Liubavici
Care da spre tipărire cu avântul său puternic
Cartea zisă Molitvelnic, la norodul cel cucernic

La Brașov, în arc de munți, ne-a lăsat cărți mărturie
Coresi diaconul cu a lui tipografie
Iar parfumul cunoștinței și al cărților balsam
Răspândea-n țara Moldovei Sfânt Mitropolit Varlaam

Tipări Cazania, preoții s-o folosească
Și-ntări dreapta credință și suflarea românească
Dosoftei, cel iscusit, prins cu arta tipăririi
A lăsat la tot norodul viersul dulce al Psaltirii

Iar dincolo de Carpați tipărise cu elan
Noul Testament întreg Sfântul Simion Ștefan
Jos în Țara Românească continuaseră elanul
Învățații logofeți Radu și Șerban Greceanu

Dintre-acești luminători merită să-i pomenim
Pe ilustrul ivirit, Sfânt Mitropolit Antim
Și pe noul nostru sfânt rânduit în calendare
Acel Iacov de la Putna, tipograf cu nume mare
Slujba fiecărui sfânt, fie mucenic sau pustnic
A tradus-o Filaret, învățat ierarh de Râmnic
Alt vlădică râmnicean ce avea a slujbei cheie
A fost kir Chesarie, tipograful de Minee

Peste-un secol, truda lor
Continuă Grigorie, dascălul traducător
Tipări cu-ales elan Viețile sfinților
La ostrovul liniștit al Căldărușanilor

Iscusiții tipografi azi își merită toți nimbii
C-au păstrat românitatea plămădind ființa limbii.

DUMNEZEU ȘI OMUL

Apele repezi de munte se revarsă-n râuri line,
Așa cele două firi s-au unit Hristoase-n Tine,
S-a unit Dumnezeirea și cu firea omenească,
Două firi într-o persoană fără să se contopească

Fecioria Maicii Tale cin’putea să o păzească
Dacă nu, Hristoase Doamne, firea Ta dumnezeiască?
Când ai flămânzit în munte și-ai mâncat pâine și pești
Oare nu i-ai dat mâncare firii Tale omenești?

Sau când te-au văzut cei trei în Tabor schimbat la față
Oare n-au privit, Hristoase, Slava Ta dumnezeiască?
Când paharul răstignirii nu voiai să îl golești
Nu ai fost cuprins de teama slăbiciunii omenești?

Când te-ai pogorât la Iad și-ai țâșnit din gheara morții
Ne-ai deschis din nou Edenul, bucurându-ne cu toții!

BUNA VESTIRE

S-a pogorât Stăpânul la neamul omenesc
Din sânul Tatălui la sânul fecioresc,
Lumină din lumină născut din veșnicie,
L-ai încăput în pântec prea desfătat, Marie.

De șoapta îngerească a solului ceresc
Maria per autem impregnata est,
Fecioară preacurată sub chipul tinereții,
Ai zămislit în pântec pe Soarele dreptății.

Neascultarea Evei astăzi s-a biruit,
Sceptru regesc din Iuda în lume-a răsărit
Și al păcatului zapis astăzi de tot se roase
Ș-avem din nou nădejde în sufletele noastre.

PRINOS DE UMILINȚĂ

Catedrala lui Vasile, om cu firea-mpărătească
Strai purta de sărbătoare,
Așteptând cu nerăbdare
Sfânta ei ocrotitoare.

S-auzeau în tot orașul dangăte de clopote
Și sunet de tropote
Aduseseră toți caii mândri ai Sucevei
Să aștepte pe coline racla sfântă-a Paraschevei

Așteptau mitropolitul și ierarhi și oameni mulți
De la Roman, Huși și Rădăuți
Tămâieri și rugăciuni ș-alte cântece pioase
Înălțau toți moldovenii lângă racla cuvioasei

Se-nchinase domnitorul și cu dânsul tot poporul,
Logofeți și alți monarhi
Mulțumeau cu toți Treimii
Că venise cuvioasa între trei măriți ierarhi.

AȘTEPT S-AUD CHEMAREA

Cum apele de munte se tulbur’când văd marea,
Așa mă tulbur eu când nu-Ți aud chemarea,
Încerc în orice zi cu-aceeași străduință
Ca să câștig Părinte a Ta bunăvoință.

În orice zi mă zbat să mă dezbrac de patimi,
Păreri de rău ți-aduc cu ochii plini de lacrimi,
În rugăciuni îți cer să îmi reverși iubire
Ca să câștig, Părinte, a Ta milostivire.

La ceas târziu în noapte și-n orice nevoință,
În rugăciuni îți cer să îmi trimiți credință,
Aștept s-aud chemarea între aleșii Lui
Ca să-ți slujesc, Părinte, slujind aproapelui.