Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › POEZIE: Pr. Adrian Ștefan Nenea

POEZIE: Pr. Adrian Ștefan Nenea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 28 Feb 2024

Numai Tu

Numai Tu, Iisuse, nu m-ai părăsit
Când Te-ai hotărât de m-ai zămislit!
Cele două lumi, care s-au unit,
Fără să Te știe, voia-au împlinit.
Nu am fost, Iisuse, în pântec iubit!
De aceea diavolul pe ei i-a smintit.
Să m-arunce afară, prunc nesuferit.
Când a fost, Iisuse, ceasul de durere,
Smulsu-m-au din pântec, clipă de plăcere,
Și-am văzut lumina ce nu cunoșteam,
Respirat-am aer fără ca să vreau,
Supt-am lapte dulce de la sân de mamă,
Fără ca să vrea, pus-ai rânduială!
Și-am crescut, Iisuse, și m-am bucurat
Ca să văd o apă și pădure-n sat,
Mai la dreapta este și o casă mare,
Poartă pe ea cruce și o slavă care
Mi-amintea de Tine, cum că pe pereți 
Te slăveau, Iisuse, mii de cântăreți.
Crucea Ți-a fost casă, fără ca să vrei,
Dar e rânduială, umerii Ți-s grei,
Și ai luat povara să o duci pe spate,
Grele suferințe, nimeni nu socoate.
Cine știe Crucea cât poate să ducă,
E greșala-aceea mult nesuferită;
Ascultarea-i grea, când nu e lumină...
Nu ne bucurăm ca să Te vedem,
Suntem stâlpi de piatră și ne lăudăm.
Știința e prea mare, mult sofisticată, 
Tehnica, de-asemeni; minte izolată 
Nu avem. Te rog, Fața să-Ți vedem! 
Că ecranu-i mare, degetu-i rebel, 
Curge-acum mesajul, către nu știu cine,
Iartă-mă, Te rog, nu am timp de Tine,
Poate altădată, oi vedea, mi-e bine!
Chiar și dacă Tu ești mereu cu mine. 

(Pr. Adrian Ștefan Nenea, Parohia Tuturor Sfinților Români)

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică
TOP 6 Lumina literară şi artistică