Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Pr. Cristian Alexandru

POEZIE: Pr. Cristian Alexandru

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 04 Aug, 2021

CE AR FACE, DOAMNE?

Ce ar face, Doamne, lumea-asta nebună,
Dacă dintr-odată, timp de-o săptămână,
Tu Te-ai supăra și poruncă-ai da:
Soarele să plece, izvoare să sece,
Munții să dispară, nori să nu apară? 

Ce ar face, Doamne, lumea asta-avară,
Dacă dintr-odată, numai pentru-o vară,
Tu te-ai supăra și poruncă-ai da:
Să nu fie grâu, urmă de pârâu,
Glod uscat pe sapă, nici un pește-n apă? 

Ce ar face, Doamne, lumea egoistă,
Dacă poruncești să fie-o toamnă tristă?
De Te-ai supăra și ai spune-așa:
De azi înainte ziua va fi scurtă
Și întunecată, iară noaptea lungă!

Ce ar face, Doamne, cei care au saci
Plini cu toate cele? S-ar trezi săraci! 
Dacă-i văd în drum, le voi zice-așa:
A zis Dumnezeu, dacă vreți în saci, 
Să gândiți la El și la cei săraci!


PRIVEȘTE, DOAMNE SFINTE

Privește, Doamne Sfinte, din cerul Tău cel sfânt,
La fiii care-n lacrimi trăiesc pe-acest pământ.
Îndură-Te Stăpâne și dă-ne vindecări,
Și nu-Ți lăsa poporul să piară-n supărări.

Privește, Doamne Sfinte, din Sfântul Tău Altar,
Și mila Ta cea mare ne-o dă în viață iar.
Că nu-i păcat s-oprească Haru-Ți a ne da,
Te roagă Sfinții Îngeri și Sfântă Maica Ta.

Privește, Doamne Sfinte, la sfinții Tăi martiri,
Ce pentru legea Ta au suportat loviri.
Măcar pentru-al lor sânge, îndură-Te spre noi,
Că iadul e aproape cu chin și cu nevoi.

Privește, Doamne Sfinte, la blânzii copilași,
Ce-aleargă prin poieni să prindă fluturași.
Primește-acum, Slăvite, ca jertfă, al lor râs,
Iertând cu bunătate părinții lor ce-au plâns!

Privește, Doamne Sfinte, la omul ce-ai creat,
Și iartă-i, Îndurate, căderea în păcat.
Tu, molima alungă, că stă-n puterea Ta,
Fiind Atotputernic și slavă îți vom da!

Privește, Doamne Sfinte, acum la viața mea,
Ajută-mă, Iisuse, căci crucea este grea!
Căci Tu nu lași pe nimeni să cadă la pământ,
Ci-i dai putere mare cu brațul Tău Cel Sfânt.