POEZIE: Pr. Cristian Alexandru

CE AR FACE, DOAMNE?

Ce ar face, Doamne, lumea-asta nebună,
Dacă dintr-odată, timp de-o săptămână,
Tu Te-ai supăra și poruncă-ai da:
Soarele să plece, izvoare să sece,
Munții să dispară, nori să nu apară? 

Ce ar face, Doamne, lumea asta-avară,
Dacă dintr-odată, numai pentru-o vară,
Tu te-ai supăra și poruncă-ai da:
Să nu fie grâu, urmă de pârâu,
Glod uscat pe sapă, nici un pește-n apă? 

Ce ar face, Doamne, lumea egoistă,
Dacă poruncești să fie-o toamnă tristă?
De Te-ai supăra și ai spune-așa:
De azi înainte ziua va fi scurtă
Și întunecată, iară noaptea lungă!

Ce ar face, Doamne, cei care au saci
Plini cu toate cele? S-ar trezi săraci! 
Dacă-i văd în drum, le voi zice-așa:
A zis Dumnezeu, dacă vreți în saci, 
Să gândiți la El și la cei săraci!

PRIVEȘTE, DOAMNE SFINTE

Privește, Doamne Sfinte, din cerul Tău cel sfânt,
La fiii care-n lacrimi trăiesc pe-acest pământ.
Îndură-Te Stăpâne și dă-ne vindecări,
Și nu-Ți lăsa poporul să piară-n supărări.

Privește, Doamne Sfinte, din Sfântul Tău Altar,
Și mila Ta cea mare ne-o dă în viață iar.
Că nu-i păcat s-oprească Haru-Ți a ne da,
Te roagă Sfinții Îngeri și Sfântă Maica Ta.

Privește, Doamne Sfinte, la sfinții Tăi martiri,
Ce pentru legea Ta au suportat loviri.
Măcar pentru-al lor sânge, îndură-Te spre noi,
Că iadul e aproape cu chin și cu nevoi.

Privește, Doamne Sfinte, la blânzii copilași,
Ce-aleargă prin poieni să prindă fluturași.
Primește-acum, Slăvite, ca jertfă, al lor râs,
Iertând cu bunătate părinții lor ce-au plâns!

Privește, Doamne Sfinte, la omul ce-ai creat,
Și iartă-i, Îndurate, căderea în păcat.
Tu, molima alungă, că stă-n puterea Ta,
Fiind Atotputernic și slavă îți vom da!

Privește, Doamne Sfinte, acum la viața mea,
Ajută-mă, Iisuse, căci crucea este grea!
Căci Tu nu lași pe nimeni să cadă la pământ,
Ci-i dai putere mare cu brațul Tău Cel Sfânt.