Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
06 Aug, 2026
POEZIE: Pr. Cristian Alexandru
DE CE SĂ CAZI ACUM, IUBITĂ ȚARĂ?
De ce să cazi acum, iubită țară?
De ce să fii înfrântă de dușmani?
Ridică-te, iubito, ridică-te și iară
Fii fala Europei ca-n tinerii tăi ani!
Mă rog în noaptea rece, tenebroasă,
Din Putna Bucovinei să plece azi Ștefan,
Și cu armata sa atât de glorioasă,
Să-ți dea iar strălucirea pierdută peste ani.
Hai, vino, Iancu, de scoală tăt Ardealul,
Și nu dormi așa-n mormânt tăcut;
Cu brațul tău puternic re-nvie idealul,
Ce a ținut de secole Ardealul sfânt.
Cu barda-i ascuțită și Bravul va să ceară,
Grozavă seamă la vechii tăi dușmani:
„Ce ați făcut, nebunilor, cu a mea țară,
Ați trădat-o lesne, așa, doar pentru bani?”
Iar dintre ei or rătăci prin stepe,
Și hăituiți fugi-vor ca-ntr-un vad.
Cu sfântă răzbunare pădurea sa de țepe,
Porunca dreaptă-așteaptă Măriei Sale, Vlad...
În cripta sa tăcută din vechiul București,
De veghe stă asupră-ți martirul Constantin.
Ca tu, când treci pe-acolo, române, să slăvești
Pe Vodă Brâncoveanu și greul său suspin.
Avem armate multe chiar fără lănci și suliți,
Avem nădejde mare și sfântă în Carpați;
Nu trebuie nici surle, nici zgomotoase trâmbiți,
Căci ei dintotdeauna românilor li-s frați.
De nu ne-oți da nici pâine și nici sare,
Fugi-vom tot norodul în caldul Bărăgan,
Și vom dormi cuminți sub ceru-albastru care
Ne dă din grâul galben, prin ploaie, an de an.
Iar de ne-oți lua și dreptul la credință,
Noi nu ne temem, căci sânge de martir
Sfinți-va lupta noastră și mare biruință
Va sta drept mărturie în orice cimitir.
Eu am un singur neam și o credință,
Mă rog cu grea durere prin pâinea de pe Disc,
Să ai cât o fi lumea deplină biruință,
Cu vulturul pe umăr ce ține crucea-n plisc!
.jpg)
