POEZIE: Pr. Emil-Nedelea Cărămizaru

IMNUL COPILĂRIEI

Mă văd din când în când copil,

Când alergam cu fluturii în zori

Și mii de stele se-ascundeau tiptil,

Prin iarba udă, plină de culori...

Îmi văd și pașii ce zburdau prin ploi

Și somnul privegheat atent de mama,

În verile topite lin prin văi,

Când florile se-nmiresmau de-a valma...

Sărut și clipa când mama mă-nvăța

Cum să-L iubesc pe Dumnezeu prin rugă,

Cu `Tatăl nostru” ochii-mi înălța

Spre cerul sfânt, credința să nu-mi fugă...

Aievea îl aud și acum pe tata,

Când mă îndemna să fiu și drept și bun,

Să prețuiesc tot ce-mi oferă viața -

Și-n suflet doar lumină să adun...

Mai simt mireasma zilelor de Paști,

Când fericit lumina o sorbeam,

Cuminecând din plin daruri cerești,

Cu ochi lucioși pe Domnul îl priveam...

Visez și-acum zăpezile înalte,

Ce preafrumos și blând mă-mbrățișau,

Cum colindam duios în prag de noapte,

Crăciunuri nesfârșite mi se-nfățișau...

Trăiesc deplin în primăvara vieții,

Când gânduri de atunci îmi înfloresc și-acum,

Salut frumos splendoarea dimineții,

Copilărie sfântă - te caut pe-un nou drum...

ÎNCOTRO, POPOR ROMÂN?

Încotro mergem grăbiți,

Nicăieri și spre nimicuri,

Lăsând ochii istoviți

Să se-ascundă după dricuri?

Încotro ni se duc pașii -

Suntem purtători de har,

Căci ne-ntreabă-naintașii:

Ce-ați făcut cu al nostru dar?

Încotro vrem să ajungem,

Dezbinați de-atâta ură,

Cum la sânul nostru strângem

Tot pe cei ce ne vândură?

Încotro privim râvnind

Spre miracole morgane,

Când pământul nostru sfânt

Are sevă din icoane?

Încotro plecăm ființa

Înspre cursele haine,

Când ei ne hulesc credința -

Rânduielile străbune?

Încotro ne bate vântul

Dinspre stepele străine,

Să ne uităm legământul

De pe frunțile creștine?

Încotro ne sunt bărbații

Ce-au zidit o țară mândră,

Pentru ce-au murit soldații

Apărând această vatră?

Încotro ne este voia?

Dumnezeu

ne-mbrățișează,

Mamă ne este istoria

Ce ne binecuvântează!

Încotro popor român?

Fiii tăi din pribegie

Să se-ntoarcă pe un nou drum,

Doar Unirea-i bucurie!

Încotro, popor român?

Tu ce ești mlădiță dacă,

Pe destinu-ți fii stăpân -

În lumină te îmbracă!

PARAFRAZÂNDU-L
PE DOMNUL MINULESCU...

Pe scara sufletului meu

M-am întâlnit și eu cu Dumnezeu...

Eu încercam sfios s-ajung la El,

Dar El de mână mă ținea de fel...

Pe scara sufletului meu,

În fiecare treaptă este Dumnezeu,

Când vreau să urc îmi este Camarad,

Iar când cobor mă ține să nu cad...

Pe scara sufletului meu

De-a pururi este Dumnezeu,

Și-atunci când pot și când nu pot -

Pe brațe El ridică Tot...