Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
06 Aug, 2026
POEZIE: Simona Nicoleta Lazăr
Psalom
Ia-ți, Doamne, cerurile toate
din sufletu-mi însingurat!
Alungă-mă în calea nopții
și-n calea celui ne-ntâmplat...
Și de va fi ca dinainte-ți
să mă întorc, de trup plecat,
întoarce-ți ochii de la mine
cât Adevăru-ți n-am aflat.
Ia-ți, Doamne, cerurile toate
din sufletu-mi necurățat!
Și-n zări trimite-mă să caut
izvorul pururi nesecat,
să beau din apa lui cea clară,
să-mi curăț cugetu-ntinat
și către tine, bun Părinte,
să-mi întorc fața, luminat.
Rănit de firul cel de iarbă
mi-i sufletul însângerat...
Căci nu sunt demn să-ți stau
în față
cât fața lumii n-am arat,
cât brazda n-am întors-o harnic,
sămânța n-o am semănat,
cât n-am rotit oțelu-n holde
și grâul nu l-am secerat
și cât din alba lui făină
o pâine nu ți-am frământat...
Așa, nevrednic, fără merit,
tot vin la tine-ngenuncheat:
Dă-mi, Doamne,-n suflet ceruri
nouă
și iartă, Tu, al meu păcat!
Cuvinte de acatist
Ating cu palma creştetul dealului
de ametist
gutuiului îi tremură
fructele/ lacrimi sacre
cuvinte de acatist
Rugăciune
Nu-mi număra, Doamne, durerile!
tot ce se numără moare
din sângeria mirare
îndoită cu apă neîncepută,
tămăduitoare
dă-mi câte trei picături
după fiece zi fără soare
altoieşte-mi întrebările cu
prejudecăţi
şi ridică împrejurul inimii mele
ziduri cenuşii de cetăţi
fă din tăcerile mele oşti înzăuate
şi găteşte-mi spaimele cu ii
înflorate
seamănă-mă, seceră-mă,
Doamne,
mă fărâmă între două pietre
de moară
frământă-mă, dospeşte-mă
şi mă coace
împarte-mă pe la conace/ dă-mă de suflet la vecine
nu-mi număra durerile, Doamne!
numără-mă pe mine!
.jpg)
