Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
23 Dec, 2024
POEZIE: Simona Nicoleta Lazăr
Psalom
Ia-ți, Doamne, cerurile toate
din sufletu-mi însingurat!
Alungă-mă în calea nopții
și-n calea celui ne-ntâmplat...
Și de va fi ca dinainte-ți
să mă întorc, de trup plecat,
întoarce-ți ochii de la mine
cât Adevăru-ți n-am aflat.
Ia-ți, Doamne, cerurile toate
din sufletu-mi necurățat!
Și-n zări trimite-mă să caut
izvorul pururi nesecat,
să beau din apa lui cea clară,
să-mi curăț cugetu-ntinat
și către tine, bun Părinte,
să-mi întorc fața, luminat.
Rănit de firul cel de iarbă
mi-i sufletul însângerat...
Căci nu sunt demn să-ți stau
în față
cât fața lumii n-am arat,
cât brazda n-am întors-o harnic,
sămânța n-o am semănat,
cât n-am rotit oțelu-n holde
și grâul nu l-am secerat
și cât din alba lui făină
o pâine nu ți-am frământat...
Așa, nevrednic, fără merit,
tot vin la tine-ngenuncheat:
Dă-mi, Doamne,-n suflet ceruri
nouă
și iartă, Tu, al meu păcat!
Cuvinte de acatist
Ating cu palma creştetul dealului
de ametist
gutuiului îi tremură
fructele/ lacrimi sacre
cuvinte de acatist
Rugăciune
Nu-mi număra, Doamne, durerile!
tot ce se numără moare
din sângeria mirare
îndoită cu apă neîncepută,
tămăduitoare
dă-mi câte trei picături
după fiece zi fără soare
altoieşte-mi întrebările cu
prejudecăţi
şi ridică împrejurul inimii mele
ziduri cenuşii de cetăţi
fă din tăcerile mele oşti înzăuate
şi găteşte-mi spaimele cu ii
înflorate
seamănă-mă, seceră-mă,
Doamne,
mă fărâmă între două pietre
de moară
frământă-mă, dospeşte-mă
şi mă coace
împarte-mă pe la conace/ dă-mă de suflet la vecine
nu-mi număra durerile, Doamne!
numără-mă pe mine!
