Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Teo Cabel

POEZIE: Teo Cabel

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 19 Martie 2025

Un Vis
m-am trezit la marginea de câmp
cu sentimentul că mă uit la un film
sau la un joc
mulți oameni
unii doar arau
unii doar semănau
unii doar culegeau
mergeam și tot mergeam 
nu se vedea decât câmp
mulți oameni
unii cereau umbră
unii doar stăteau la umbră
unii doar vindeau umbră
unii cereau apă
unii cărau apă
unii doar beau apă
unii cereau mâncare
unii doar aduceau mâncare
unii doar mâncau
unii cereau cărți
unii doar aduceau cărți
unii doar citeau

într-un târziu, din punctul meu de vedere,
au venit un el și o ea cu o mașină.
ce oameni frumoși am zis
El a condus și a rămas în mașină
ea a început să strige fără să citească nimic
dintre cei care construiau umbrare, 
dintre cei care stăteau la umbră
dintre cei care cereau apă, dintre cei care 
cărau apă, dintre cei care doar beau apă
dintre cei care cereau mâncare, 
dintre cei care aduceau 
mâncare, dintre cei care mâncau
dintre cei care cereau cărți, dintre cei care 
aduceau cărți, dintre cei care doar citeau cărți
unii fugeau,
alții veneau senini
alții erau mirați 
alții erau disperați
cei care v-ați auzit să vă pregătiți!
vor veni după voi în trei zile.
pe mine nu mă luați am zis către ea?
mi-a făcut o poză a căutat ceva și mi-a zis, 
nu trebuie să fii aici
nu ești pe lista mea
m-am dus la el la mașină
cine este pe listă?
eu de ce nu sunt?
ba ești dar nu aici
dar unde? 
tu ești între copacii pădurii
și cum am ajuns aici, pe ceilalți unde îi duceți?
dincolo, a răspuns el?
ea s-a urcat în mașină
au plecat 
unde dincolo? am întrebat
nu am primit nici un răspuns 
m-am trezit între copacii pădurii


Visul următor
Prima dată aud doar un vacarm
Zgomot dens, 
Foșnetul frunzelor valuri valuri
un zid de verde, de scoarță, de ramuri
eu sunt între copaci în pădure
care pădure?
unde este pădurea aceasta?
Aici nu sunt oameni?
pe câmp erau cei care învățau?
cei care căutau sensul din viața lor?
cei care iubeau?

Prin întunericul desișului încep să văd 
umbre
o căprioară
o veveriță, 
un păun?
un lup ochi sfredelitori
un urs ce leneș este, abia se mișcă
fac doi pași în lături, încă unul
lupul ridică coadă și se îndreaptă spre mine
ursul deodată întoarce capul, mormăie și vine spre mine
revin de unde am plecat.
Oho, s-au oprit de parcă nici nu m-au văzut
încep să se audă și păsări
nu știu unde sunt
a început să se vadă clar doar poteca 
printre frunze fascicule de lumină se mișcă cu efect de laser
mă întreb de unde cumpăr ceva de mâncare
cum ajung acasă?
telefonul nu are nici un semnal
pe aici nu este niciun om?
undeva în față
un luminiș
Heeei,
este șoferul de la mașina din câmp!
mi-ai spus că locul meu este aici, 
spun nemulțumit
aici nu este nimeni
cum mă duc acasă?
Ce este acasă? întreabă el
Cum adică ce este acasă?
Casa mea, soția mea, copiii mei... prietenii, 
Doar pădurea în care ești acum este a ta
Și Eu
Cum... și Eu, întreb
Da, cum auzi. 
Îi iubești?
Daaaa
Dar ei? Te iubesc?
cred
Zic imediat
Mai gândește-te, 
Iubirea nu aparține, prietene
Iubirea se respiră

 

Pelerin
Așteptam alături de alți semeni
pe un deal
de fapt eram la jumătatea dealului
și ei erau la jumătate între semeni
mulți în față, mulți în spate
în vârful dealului,
Gologotă? 
o Golgotă a răbdării, a iubirii
în vârful dealului ne așteptau sfinții
să ne sărute cu eternitatea lor

Și așteptând așa la jumătatea dealului
am început să mă uit la semenii mei cu atenție
unii nu ridicau privirea de jos,
unii cred că au greșit piața
dar ce m-a frapat cel mai mult 
unii aveau în amândoi ochii câte biserică
unii aveau în fiecare ochi câte o sabie
ca aceea a lui Petru care a tăiat urechea
alții aveau o sabie ca a lui Dimitrie
alții doar o sabie și nu știau să o stăpânească nici măcar în privire
în ochii mei o fi văzut cineva ceva?
poate că nu era nimic
mi s-a părut mie

După un timp am ajuns în deal 
mi-a fost milă de dragostea Domnului 
pentru mine
și rușine, mare rușine
în loc să se aprindă inima mea 
am scos telefonul și am făcut o poză la moaște
sentimentul nimicniciei m-a făcut să cred 
că sunt mic, mic, mic
până când m-a miruit părintele, 
atunci am simțit inima vorbind
pe limba bucuriei
am băgat telefonul în buzunar