Ca toți să fie una Dacă dau timpul înapoi, Îmi amintesc că-n sat la noi, În anii grei, după război, Pe când eram păstor la oi, Deși erau multe nevoi, Toți consătenii erau una, Precum au fost
Poezii creştine: De la Dumnezeu e o lumină
"S-a născut Mântuitorul",
spun colindătorii azi,
O lumină argintie lasă urme
printre brazi
Şi coboară mai departe
printre arborii din văi,
Norii trec pe sus cu grijă,
ei găsesc destule căi,
Până-n dreptul unde luna
se retrage, lăsând loc
Stelelor care aruncă doar
sclipiri, săgeţi de foc,
Ca o umbră hărţuită vântul
cară fulgii mari
Şi din când în când răsună
vocile unor ştrengari.


