Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
Potențialitatea salvării
Zăpezile copilăriei (PapiruS Media, Roman, 2023), volumul lui Ștefan Scripcariu, conține rememorări ale unei perioade formative marcate de inechități și o profundă lipsă a empatiei din partea celorlalți. Proza și versurile ce compun cartea ar putea lua valoarea unui adevărat catharsis, astfel mai temperând efectul flagelant, propriu anumitor detalii din copilărie.
Cele scrise de Ștefan Scripcariu ies în evidență prin autenticitatea lor incontestabilă, odată cu perenitatea valorilor inimii. Atitudinile celor care i-au populat copilăria l-au lezat radical pe Ștefan Scripcariu. Sensibilitatea acestuia a fost supusă ultragierilor. Dar toată această răutate manifestă e combătută de figura mamei, care îl face pe autor să nu cedeze niciodată. Dragostea maternă edifică interioritatea, act maximal care îndepărtează impuritățile. Legătura mamă-fiu are ample potențialități salvatoare. Versurile din carte au toate caracteristicile benigne ale universului copilăriei, fragmentat adeseori de anumite detalii dureroase. Cumva regenerator, Azi dimineață/ când am ieșit amândoi în ogradă,/ mama mi-a zis:/ miroase a ger și a zăpadă!// Și peste zi,/ cerul s-a întunecat/ și până târziu/ a nins peste sat.// De-acum,/ dacă iarna a venit,/ o să ningă la geamuri/ și o să fiu fericit.// Și Moș Crăciun/ o să-mi aducă măcar o carte/ și o să fie bine .../ și așa mai departe. (A nins peste sat).
Beneficiind de atașanta prefață a poetei Daniela Șontică, volumul Zăpezile copilăriei constituie o puțin obișnuită apariție în peisajul editorial actual. Ștefan Scripcariu conferă ingenuității valențe estetice.