Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
Răsună seara de colinde
Carmelia Leonte
CE TE DOARE, MAMĂ?
Magii aud Duhul peste ape.
Cămașa vieții nu îl mai încape.
Leapădă cămașa, apoi gol se lasă
Într-o iesle caldă ca un nou
acasă.
Pare că o lacrimă îl atinge tandru,
Este Maica bună și-al ei
Copilandru.
Cine ești, Copile, cu luciri de mire?
Îmi ești Fiu și Tată și glas de vestire,
Îmi ești Mai Aproapele pe care-l respir
Și totuși mă doare, și totuși mă mir.
Ce te doare, Mamă, când Eu sunt aici?
Da, dar este zidul pe care îl ridici
Și îți văd în zare coastele de sânge,
Tare mă apasă, inima se frânge.
Ce te doare, Mamă, când mă știi aievea?
Știi că niciodată nu-mi va trece vremea...!
Când nu aveam straie, tu m-ai îmbrăcat,
Să nu-mi fie frig, trupul tău mi-ai dat.
Și sub ochii tăi, de-atâta gingășie,
Simt cum mă prefac într-o boare vie.
Dacă e să umilesc vreodată ceva,
Aceea este numai moartea mea.
De oricâte ori m-ar răstigni,
Eu aici voi fi! Eu aici voi fi...
Menuţ Maximinian
ÎNGER DE CRĂCIUN
O cruce creşte din pământ drept spre Înaltul Cerului
Ca o mănăstire zveltă dintr-un lemn
Pe măsură ce buna Ana o desenează în faţa icoanei
Împreunând trei degete şi spunându-mi
Sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
Să îţi spui „Îngeraşul” aşa cum te-am învăţat
Chiar dacă acum eşti om mare
Să nu mergi din casă până nu îţi faci Sfânta Cruce
Îi semnul biruinţei
Când eu nu oi mai fi
Crucea te va ajuta să treci prin foc şi apă
Să îţi pleci genunchii în faţa icoanei Maicii Domnului
Îi în casa noastră de mult
A adus-o mama mea bătrână de la Nicula
Eu ţi-o las ţie să te ocrotească
Să nu uiţi că Domnul ne dă toate
Stă scris în Cartea Sfântă
Şi bune şi rele sunt în dreptul omului
Viaţa să ţi-o duci cu demnitate
Să fii bun şi de omenie
Să îţi iubeşti pământul
Aşa cum a făcut tot neamul tău
Care l-o arat şi sămânat
Şi pâinea vieţii i-o dat
Să nu îţi uiţi portul
Ţi-am ţesut cămaşa albă în nopţile de iarnă
Ţi-am pus pe ea mărgele şi toate florile Ţibleşului
Să o scoţi din lada de zestre la sărbători
Să o porţi cu fală
Şi să nu uiţi vorba de acasă
Chiar dacă vei fi domn
Să îţi porţi portul şi să îţi vorbeşti vorba
Aşa a făcut tot neamul tău
Ţie de ce ţi-ar fi ruşine?
Să nu uiţi, dragu’ mamii bătrâne,
Eu m-oi topi ca lumânarea
Tu trebuie să duci neamul
Şi pe noi să ne pomeneşti în rugăciuni
Eu mă duc să mă întâlnesc cu neamul nostru
Să povestesc în nopţile veşniciei cu îngerii
Să le fac şi lor cămăşi cu mărgele
Pieptere cu ciucuri şi clopuri cu păun
Cum poartă şi sfinţii
năsăudeni
Şi să le spun că neamul nost îi neam ales
Cum îi grâul de la şes
De Crăciun
Voi fi înger ce va poposi în casa
dinainte
Voi sta cuminte şi voi asculta
colindele
Apoi desenând paşi prin omătul din ocolul nostru
Le voi duce pe aripi spre Tronul Domnului
În noaptea Naşterii Cerurile fiind deschise
Îngeri şi oameni colindând împreună
Şi săracii şi bogaţii
Şi ţăranii şi domnii
Şi serafimii cei cu mulţi ochi
Şi heruvimii cei cu aripi multe
Să-i faci loc la fereastra casei lui Hristos
Şi să primeşti Crăciunul în casă
Apoi Lumina Învierii de Paşti
Să nu uiţi de Anul Nou şi de Rusalii
Şi de toate rânduielile bătrânilor tăi.
Monica Pillat
ÎN MIEZUL CEASULUI DE-ACUM
Cine se naște-n iesle, azi,
N-are nevoie nici de brazi
Și nici de masa de Crăciun;
I-ar trebui un suflet bun
Care să-L ia până-n șopron
Și să-I găsească un cotlon
De bucurie și de har
Micului Domn sosit în dar.
Cine colindă-n sus și-n jos,
Venind pe lume cu Hristos,
Se-ncumetă a ne vesti
Că-n miezul ceasului de-acum
E un demult, încă pe drum.
Ignatie Grecu
RĂSUNĂ SEARA
Răsună seara de colinde.
Copiii toţi au prins îndemn.
O stea pe ceruri se aprinde
Călătorind spre Betleem.
Căsuţe triste, dar curate
Aşteaptă îngerii să vină
Să le preschimbe în palate
De bucurie şi lumină.
Mai jos, în sat, lângă fântână,
Sub acoperiş dărăpănat,
La geam aşteaptă o bătrână
Cu chipul dulce întristat.
E ţara mea tot mai săracă
Primind cu drag colindători.
Privind atent să vadă dacă
Nu sunt şi-ai ei plecaţi feciori!
Arhim. Veniamin V. Boțoroga
COLIND PESTE TIMP
Este frig în lume,
Este frig și ger,
Prin viscol se spune
Lerui ler.
Colind peste ani,
Colind peste timp,
Dacă n-avem bani,
Ce-o să dăm în schimb?
Privire blajină,
Zâmbetul smerit,
Asta ne alină,
Suflet înflorit.
Inima deschisă
Stă să vă primească,
Dar zăpada ninsă
Să nu vă oprească.
Urme pe omăt
Faceți-le voi,
Colind peste tot,
Colind și la noi.
Suflete la geamuri
Stau să vă asculte,
Vin de peste timpuri,
Vin din veacuri multe.
S-au sculat străbunii,
Sunt cu noi aici
Și fac semne lumii,
C-au fost și ei mici.
Lăsați-i să vină,
Este seara lor,
Ce frumos colindă
Cei plecați, în cor.