Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică Remember Emil Botta

Remember Emil Botta

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 20 Iul, 2022

Emil Botta s-a născut în Adjud, la 15 septembrie 1911, şi a murit în Bucureşti, la 24 iulie 1977. A fost, deopotrivă, poet, prozator şi actor. A debutat cu poemul „Strofă ultimă”, în 1929, în revista „Bilete de papagal”. A făcut parte din generaţia marilor scriitori Emil Cioran şi Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi Nicolae Steinhardt. Scrierile lui sunt în consonanţă cu existenţialismul, în varianta românească numită trăirism. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă” întâiul volum, premiat: „Întunecatul april”. Vladimir Streinu şi Șerban Cioculescu văd în scrisul lui Emil Botta „semnele noi de lirism”. Alte volume: „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”.


CERB

Ăst cerb din vremea lui Gelu
rămurosul cap îl întinde,
urieșescul cap luceferii prinde
și umedul bot însetat de izvoară.

Visare nebună, a câta oară
îmi trimiți în somn
ăst cerb din vremea lui Gelu,
ăst domn?

Dincolo de morți, dincolo de vii,
prin câte veacuri, hai?,
arătare noptoasă, ruptă din rai,
ai trecut pân’ să vii?
Știi tu, cerb, sau nu știi?

Departe-i, departe-i, hăt,
și nu se mai uită-ndărăt
ăst cerb din vremea lui Gelu.