Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
23 Dec, 2024
Remember Emil Botta
Emil Botta s-a născut în Adjud, la 15 septembrie 1911, şi a murit în Bucureşti, la 24 iulie 1977. A fost, deopotrivă, poet, prozator şi actor. A debutat cu poemul „Strofă ultimă”, în 1929, în revista „Bilete de papagal”. A făcut parte din generaţia marilor scriitori Emil Cioran şi Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi Nicolae Steinhardt. Scrierile lui sunt în consonanţă cu existenţialismul, în varianta românească numită trăirism. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă” întâiul volum, premiat: „Întunecatul april”. Vladimir Streinu şi Șerban Cioculescu văd în scrisul lui Emil Botta „semnele noi de lirism”. Alte volume: „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”.
CERB
Ăst cerb din vremea lui Gelu
rămurosul cap îl întinde,
urieșescul cap luceferii prinde
și umedul bot însetat de izvoară.
Visare nebună, a câta oară
îmi trimiți în somn
ăst cerb din vremea lui Gelu,
ăst domn?
Dincolo de morți, dincolo de vii,
prin câte veacuri, hai?,
arătare noptoasă, ruptă din rai,
ai trecut pân’ să vii?
Știi tu, cerb, sau nu știi?
Departe-i, departe-i, hăt,
și nu se mai uită-ndărăt
ăst cerb din vremea lui Gelu.
