Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică Respirând sub banchiză

Respirând sub banchiză

Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 18 Aug, 2019

În urmă cu două decenii, am fost invitat prima oară la Zilele Culturii Călinesciene de la Onești, unde funcționează fundația națională care poartă numele marelui critic. Am descoperit astfel, într-un orășel cu mai puțin de 40.000 de locuitori, o efervescență culturală care m-a uimit. E drept, omul sfin­țește locul: tot ceea ce înseamnă acolo George Călinescu i se datorează dascălului și scriitorului Constantin Th. Ciobanu, care în toamna trecută a organizat - țineți-vă bine! - cea de-a 50-a ediție a evenimentului!

Cercetând istoria zilelor, e greu să găsești personalități din zona literaturii - și nu numai - care nu au participat la ele. Nicolae Manolescu, Alex Ștefă­nescu, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Andrei Pleșu, Marin Sorescu, Laurențiu Ulici, Romulus Vulpescu, Nina Cassian, Al. Piru, Șerban Cioculescu, Al. Rosetti, Ion Negoițescu, Mircea Iorgulescu, Zaharia Stancu, Solomon Marcus, Alexandru Balaci, Ion Horea, Al. Ivasiuc, Constantin Țoiu, Fănuș Neagu, Iorgu Iordan, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Nichita Stănescu, Al. Paleologu, Valeriu Cristea, Marian Papahagi, Ov. S. Crohmălniceanu, Ana Blandiana, Mircea Ciobanu, Gabriel Liiceanu, D.R. Popescu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Dinescu, Dan Cristea, Ioan Groșan, Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Ioan Es. Pop, Mihai Șora, Tudorel Urian, Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu, Vlad Ciobanu reprezintă doar o parte dintre nume și nu puțini au fost aceia care au revenit de mai multe ori acolo.

Inclusiv subsemnatul, care, între altele, am avut norocul ca profesorul Constantin Th. Ciobanu să-mi propună să stau de vorbă, câteva ore, cu elevii lui din două clase de liceu. A fost o experiență de neuitat! „Tineretul din ziua de azi” nu este așa cum ne-am obișnuit noi să-l echităm într-un șablon care se potrivește doar unora, o minoritate, afirm cu certitudine. Majoritatea este extrem de doritoare să afle și să înțeleagă, inclusiv fenomenele culturale.

Tot la Onești am aflat - dar, recunosc, n-am apucat niciodată să ştiu mai multe - că la Slănic Moldova funcționează un fel de Păltiniș literar oarecum underground, o emulație generatoare de idei și experimente artistice. Știu însă că asemenea grupări - literare, artistice, teatrale, muzicale sau pur și simplu dedicate dezbaterilor culturale - există mai peste tot. Viața culturală din provincie este deseori mai vie decât aceea, mai fițoasă (iertare pentru termen, e cel mai potrivit), din Capitală. Sau, mai bine zis, decât acea parte a vieții culturale bucureștene care beneficiază de ima­ginea „se știe că”. Ceea ce nu se știe - în orice caz, nu la nivelul la care ar merita - este ce lucruri minunate se petrec pe tărâm cultural, de pildă în cadrul Ateneului Sfântului Pantelimon, păstorit de părintele Bogdan Teleanu pe lângă Biserica „Sfântul Pantelimon”. Întâmplarea face că despre aceasta știu eu - dar câte vor mai fi fiind, ignorate de presa și opinia publică, main stream! Și mă refer strict la cei care se revendică de la culturalitate, nu la publicul larg.

Câte „Zile Călinescu” vor mai fi fiind în țara noastră, care uneori lasă impresia că e bătută de soartă! Mai ales în perioade ca aceasta, pe care am putea s-o nu­mim Post-Caracal, ai senzația că suntem acoperiți de un strat înghețat de indi­ferență, incompetență, răutate și deșer­tăciune. Dar sub banchiză țara e vie, respiră, își caută drumul, copca, spre largul mării și al cerului, refuză să înghețe cu totul.

N-a existat loc din România în care să fi călcat și să nu fi întâlnit ceva foarte frumos. Uneori era un colț de natură, alteori lucrarea unor mâini de gospodari, un monument, o mănăstire, un muzeu - multe senzaționale -, o clădire mândră și, nu de puține ori, un eveniment cultural, fie el tradiţional sau unic. După puteri.

Iată o idee: când ajungeți la Oradea, Constanța, Alba Iulia sau oriunde altundeva în România, indiferent că sunteți în vacanță, deplasare în interes de serviciu sau în tranzit, încercați să aflați ce evenimente culturale au loc acolo. Cu puțin noroc, poate prindeți unul. Va fi, vă asigur, o gură de aer sub stratul de gheață...