Tudor Pamfile şi Cezar Ivănescu, în memoria „Academiei Bârlădene”

Numărul 3/2021 al revistei „Academia Bârlădeană” comemorează şi omagiază două personalităţi emblematice ale culturii naţionale, care au puternice legături cu vechea urbe sud-moldavă: etnologul, etnograful şi folcloristul Tudor Pamfile (1883-1921), la centenarul trecerii în veşnicie, şi poetul, dramaturgul şi scriitorul Cezar Ivănescu (1941-2008), pentru opt decenii de la naştere.

Despre ofiţerul de carieră, autodidactul şi pasionatul culegător de folclor, membru fondator al societăţii literar-culturale „Academia Bârlădeană” (în 1915, împreună cu poetul George Tutoveanu şi preotul Toma Chiricuţă), scriu în acest număr al revistei Ghiţă Cristian („Tudor Pamfile - un destin prin vreme şi vremuri, atunci şi acum”), Gheorghe N. şi Corina Vasilache („Specificul naraţiunii în poveştile lui Tudor Pamfile”). În paginile 8-9 ale revistei este reprodus un fragment dintr-un studiu al autorului comemorat despre „sărbătorile păgâneşti” şi „credinţele deşarte”. Fragmentul este edificator pentru empatia cercetătorului bârlădean în înţelegerea datinilor păstrate din străbuni de oamenii din popor: „Să cercetăm, să înţelegem şi să cinstim credinţele gloatelor, căci în gloatele cele fără de dascăli şi-a vărsat Dumnezeu înţelepciunea Sa şi mai vârtos decât în cea mai luminată minte. Învăţăturile nouă au menirea să plinească legea, iar nu să o strice, şi fericiţi vor fi aceia ce vor zice cu Hristos sutaşilor de azi: Duceţi-vă, şi fie cum credeţi voi!”

Despre omul, poetul, dramaturgul şi scriitorul Cezar Ivănescu scriu colegi de liceu, filologi, scriitori, poeţi (Elena Monu, Simona Modreanu, Nicolae Creţu, Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Doina Teodoru-Gavriliu), precum şi fiica adoptivă a scriitorului, Clara Aruştei, care prezintă filmul omagial realizat în colaborare cu Asociaţia Liga Albanezilor din România şi proiecte culturale dedicate tatălui său. Într-o primă parte a unui studiu bine documentat, Theodor Codreanu scrie despre receptarea operei ivănesciene în istoria literaturii române şi despre intrarea trubadurului „Baaadului” în canonul literar: „În ce-l priveşte pe Cezar Ivănescu, odată cu moartea fizică, s-a deschis începutul recunoaşterii singularităţii canonice a scriitorului, înmulţindu-se rapid nu doar elementele de exegeză, ci şi formele recunoaşterii publice, prin expoziţii, festivaluri, ediţii ale operei etc.” (p. 21).

Poetul despre care Simion Bogdănescu afirmă că este „creatorul deplin al doinei culte în poezia românească” (p. 16) este prezent prin verbul său pe coperta patru a revistei, printr-o doină cum numai el putea scrie, impresionantă mereu prin ritm şi cantabilitate, din care inserăm aici doar patru versuri: „Tu, cămaşa lui Hristos, cămaşă/ ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,/ ca pe pruncii negrăiţi mă-nfaşă/ tot în alintare şi în giulgi”.

Revista mai conţine proză, poezie scrisă de autori contemporani, evocări istorice şi ştiri din activitatea asociaţiei bârlădene.