Metafora lutului, în comparație cu cea a pietrei, este o prezență recurentă, un laitmotiv, în cartea Mioarei Bahna, Trepte în lut, apărută la Editura Tipo Moldova, Iași, 2019, cu o prefață de Ștefan
Ultimul Brătianu - Ion I. Brătianu
Despre familia Brătianu, familie de mari politicieni, orice român, trecut prin școală, știe câte ceva, de multe ori fugitiv și nonesențial. Pentru a completa carențele, Florentin Popescu realizează, din secvențe, ca-ntr-un puzzle, un portret al ultimului descendent al Brătienilor, Ion I. Brătianu, în lucrarea „Florentin Popescu în dialog cu Ion I. Brătianu. Seniorii literaturii române”, Editura Fast Editing, București, 2024.
După un scurt Cuvânt înainte, care precizează apariția anterioară a textelor cuprinse în volumul de față, în presa literară actuală: Bucureștiul literar și artistic, Curtea de la Argeș și Caligraf, urmează, cu glose și adnotări acribioase de istorie literară, cele cinci secțiuni, care constituie coordonatele cărții, însoțite de o succintă prezentare a dialogului cu Ion I. Brătianu, cu capitole și subcapitole: Dialoguri culturale la km 0; Dincolo de interviu, cu patru subcapitole: Mai mult decât un simplu justițiar, Ion I. Brătianu - ultimul reprezentant al unei dinastii celebre, Din palmaresul unei fundații culturale, harnică și benefică, Mai mult decât un simplu pamfletar: Ion I. Brătianu; Dincolo de interviu. Dintre sute de aprecieri (conținând aprecieri ocazionale ale gen. Radu Theodoru, Fănuș Neagu, Răzvan Theodorescu, Dan Berindei, Vasile Gionea, Florin Constantiniu, Dan Amedeo Lăzărescu, Mircea Micu, Eugen Teodoru, Adrian Păunescu ș.a.); Din cărțile lui Ion I. Brătianu, completate de Spicuiri din Fototeca Fundației Culturale Ion I. Brătianu și de scurte note biografice atât pentru Ion I. Brătianu, cât și pentru Florentin Popescu. În loc de postfață este aleasă o poezie, Într-o zi, aparținând lui Ion I. Brătianu. Cartea se încadrează în genul restituiri/recuperări pentru memoria culturală.
În arborele genealogic al Brătienilor, Ion I. Brătianu ocupă o ramură colaterală: bunicul său patern, generalul de divizie Constantin I. Brătianu, era văr primar cu Ion C. Brătianu și Dimitrie Brătianu. Din căsătoria acestuia cu Elena Iorgulescu, se nasc trei copii: Florica (1884), Constantin (Bebe) - 1887-1956, și Ioan C. Brătianu (1889-1946), acesta din urmă, tatăl ultimului descendent al Brătienilor, el însuși cu o biografie impresionantă prin participările la marile evenimente ale timpului: Războiul Balcanic, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial.
Profilul intelectual al lui Ion I. Brătianu (n. 19 aprilie 1939 la București, ca fiu al lui Ion Constantin Brătianu și al Agripinei von Stratulat) se conturează din linii care intenționează să devină un portret complet. Biografia sa este, în condițiile instalării comunismului în România, după 1945, previzibilă: privațiuni, umilințe, îngrădiri de drepturi, limitarea accesului la educație și învățătură. A fost, de aceea, nevoit ca, în anii ‘70, să emigreze în Franța, de unde a revenit în 1990.
În noul context istoric și politic de după 1990, Ion I. Brătianu înființează Uniunea Liberală Brătianu, candidează în două rânduri, fără succes, la Primăria Capitalei, e ales în Parlament, ocupă funcția de ministru secretar de stat și președinte al Agenției Române pentru Promovarea Investițiilor și Asistență Economică. Simultan, desfășoară o bogată și variată activitate publicistică, scriind pamflete, versuri, cronici, eseuri, reunite ulterior în volumele: Viața-n roz când e albastră, Cel mai hulit dintre pământeni, Revoluția de glaspapir, Voi sunteți urmașii Romei? (1996), Postumele tinereții (1998), Memorandumul durerii sau „Cestiunea Română” (1999), L’Union Européenne: une machine infernale (2000), Mereu actualul Țuțea (2004), Privatizarea adevărului (2012), File din biblioteca Brătienilor (2013), Regăsirea nemuririi (2017), Generalul C.I. Brătianu în fața judecății istoriei (2019), În așteptarea eternității (2021).
Dialogul realizat de Florentin Popescu acoperă nevoia de informație, direct de la sursă, a publicului contemporan, dar și pe cea documentară, de istorie, necesară în clarificarea istoriei familiei Brătianu. Conform mărturiei proprii, Ion I. Brătianu aparține ramurii Brătienilor, „mai mult sau mai puțin uitată”, revendicându-se din aceeași ascendență - Pitarul Eftimie din Brătieni, trăitor, cum atestă documentele, la finele secolului al XIV-lea.
Revenind asupra unor momente importante ale biografiei sale - unele extrem de dureroase, Ion I. Brătianu nu-și pierde fondul imaterial de omenie. Chiar în contexte dramatice, supus, ca „dușman al poporului”, umilințelor, el se străduiește să vadă lumina din oameni, justificându-i psihologic pentru modul lor de a se comporta față de el, ei înșiși victime, ca și el, ale sistemului opresiv. Totuși, nu insistă asupra acestor momente de întuneric, decelează între nuanțe și inefabil. Ajuns în străinătate, de exemplu, el nu confundă țara cu sistemul de guvernare comunistă, nu cade în greșeala de a denigra țara de baștină, suprapunând-o politicului. „Am crezut că este o chestie de demnitate umană să cauți să cultivi cultura și tradiția țării în care te-ai născut, să evoci și să te mândrești cu personalitățile românești ce s-au impus pe plan mondial”, spune el într-o adevărată mărturisire de credință.
Ca literat, Ion I. Brătianu încearcă să contrabalanseze nereușitele din experiența politică. Scrie pamflete, cronci, scriitura fiindu-i apreciată de Fănuș Neagu și Dan Berindei.
Portretul acestui senior al literaturii române e completat prin tușe semnificative, recuperatoriu, de Florentin Popescu în Mai mult decât un simplu justițiar, o cronică la volumul Regăsirea nemuririi (2017), cronică centrată în jurul considerației de „personalitate accentuată”, formulă preluată de la Karl Leonard, referitoare la multifațetata personalitate a lui Ion I. Brătianu - om politic, scriitor, jurnalist, de o „indicibilă individualitate”.
Bine venită această încercare de restituire și recuperare, prin constituirea unui portret viabil care să focalizeze atenția contemporaneității, însă această carte este doar un prim pas în documentarea către monografia visată de Ion I. Brătianu. Gândul transmis universului se va întoarce, probabil, în persoana monografistului așteptat care să scrie cartea familiei...