Unde trebue înălțată catedrala „Mântuirea Neamului”

Ridicarea unei catedrale care să reprezinte simbolic întreaga Ortodoxie românească și unitatea de neam s-a pus de mult, după cum se știe, dar cele mai aprigi controverse au avut loc de-a lungul timpului în legătură cu amplasamentul ei. În ziarul Universul din 2 martie 1929, Octavian Goga, care îndeplinise și funcția de ministru al cultelor și artelor în perioada 13 iunie 1920 - 13 decembrie 1921, își încheia articolul cu un optimism care nu a fost confirmat ulterior.

Văd că se pune în discuție chestiunea ridicării unei biserici-catedrale în Bucu­rești, care să simbolizeze Unirea și, în acelaș timp, prin proporțiile ei monumentale, să întrupeze în mod cuprinzător ideea noastră religioasă.

Mă bucur că acest proiect, despre care a fost vorba în mai multe rânduri, se găsește în pragul realizării.

O mare catedrală care să înfăți­șeze unitatea noastră sufletească și caracterul creștin al vieții de stat e cel mai puternic mijloc de afirmare a legăturii noastre cu trecutul și a unei orientări normale pentru ziua de mâine.

Dacă începe realizarea acestui plan abia la zece ani dela Unire, cred că o amânare nu este posibilă și că străduințele noastre ale tuturora trebuie să se unească pentru a se găsi o soluție cât mai grabnică.

Văd că se pune problema locului unde trebuie zidită catedrala. Întrucât mă privește, părerea mea s'a fixat definitiv în această chestiune de-acum zece ani, când pentru întâia oară am avut ocazia s'o discut. Nu pot concepe așezarea bisericii decât în centrul orașului, ca un monument ridicat acolo unde pulsează mai viu viața cu toate frământările ei multiple.

O catedrală nu e nicăieri un simbol de izolare, ci de dumnezeiască proteguire a sufletului mulțimii în toate alergările lui. Așa e Domul din Milano sau cel din Florența, așa e biserica Nôtre Dame din Paris, catedrala din Toledo sau Westminster Abbey dela Londra.

S'ar putea scrie o carte pentru justificarea acestei probleme. [...]

Sunt convins, însă, că ideea își va face drum în mod firesc printr'o unanimă recunoaștere și fără nici o controversă.

(Octavian Goga, Universul, 2 martie 1929)