Sfântul Trifon şi Maica Domnului

Se poate ca sfinţii să supere pe Dumnezeu şi pe Maica Sa? Desigur că nu, dar în poveşti orice e posibil. Mă gândesc la Sfântul Ilie, la Moş Crăciun… Numai că toate poveştile au un tâlc. Se spune că şi Sfântul Trifon ar fi mâniat-o foarte tare pe Maica Domnului, când se ducea la biserică, la patruzeci de zile de la Naşterea Domnului. Supărată, Maica Sfântă s-a întors din drum. Din această cauză, ziceau cei de odinioară, toate merg de-a-ndoaselea pe 1 şi 2 februarie! Sfântul Trifon este sărbătorit înaintea Întâmpinării Domnului, dar a fost pedepsit pentru obrăznicie. Dacă e cald în această zi, vine frigul, dacă e gheaţă, se va împrimăvăra. Cornul, care se zice că acum începe să înflorească, primul dintre toţi pomii, îşi va vedea ultimul fructele coapte.

Două vorbe despre Sfântul Mucenic Trifon…

Sfântul Trifon a vieţuit în secolul al III-lea, în Frigia, regiune care astăzi aparţine Turciei. Pentru smerenia şi iubirea lui, Dumnezeu i-a dat încă din copilărie darul vindecării bolnavilor şi putere asupra duhurilor necurate. Pe când avea 17 ani, a scos de sub stăpânirea diavolului pe însăşi fiica împăratului roman Gordian. Dar răsplata împărătească primită a împărţit-o săracilor pe drumul spre casă şi a continuat să ducă aceeaşi viaţă modestă, însă închinată lui Dumnezeu.

După un timp s-a suit pe tron împăratul Decius, care i-a prigonit pe creştini. Sub stăpânirea lui a fost supus şi Sfântul Trifon la grele chinuri şi a primit cununa muceniciei.

… şi-o poveste despre „Trif cel Nebun“

Oamenilor le plac poveştile şi prin ele arată cât de înţelept a rânduit Dumnezeu lumea. Şi pentru că Sfântul Trifon este sărbătorit pe 1 februarie, când, după socotelile celor vechi, se întâlnesc iarna cu vara, oamenii au crezut că el are putere asupra începutului de primăvară. Aşa că, prin ţară, Sfântul Trifon este foarte cunoscut, dar nu ca mucenic al lui Hristos, ci ca Sfântul care păzeşte livezile şi viile de omizi şi lăcuste, vitele de lupi şi de urşi, iar oamenii de nebunie. Ziua lui este numită, pe ici, pe colo, Trifonul viermilor şi al lăcustelor, Ziua omizilor, Sân-Martin, Ursina.

Dar de ce se credea că e nebun? Pentru că a supărat-o foarte tare pe Maica Domnului. Şi chiar „nebun“ este cel care o supără pe Maica lui Dumnezeu! Pe când Fecioara Maria se ducea la biserică cu Pruncul, la 40 de zile de la naştere, a trecut pe lângă Trifon, care a tuşit, necuviincios, în urma ei. Ea s-a supărat şi s-a întors din drum, mâhnită.

De atunci, se zice, ziua Sfântului Trifon cade înaintea Întâmpinării Domnului. În alte poveşti, pedeapsa pe care i-o dă Maica Domnului e mult mai aspră. Într-una dintre ele, Trifon, care tăia via, a strigat vorbe urâte în urma Sfintei Fecioare. Maica Domnului nu i-a răspuns, dar văzând-o în curte pe nevasta lui Trifon, a trimis-o cu sare la el, să-l ajute, căci şi-a tăiat nasul cu cosorul. Trifon a râs şi a vrut să-i arate nevestei că nu e cu putinţă să-şi taie nasul, căci el taie de jos în sus, nu de sus în jos. Arătându-i mişcarea de sus în jos, şi-a tăiat nasul. Uite aşa l-a pedepsit Sfânta Fecioară pentru necuviinţă. Povestea aceasta se spune mai ales prin zonele cu vii, căci, tot în această zi, oamenii sărbătoresc începutul muncii în vie, printr-o mare sărbătoare, numită „Gurbanul viilor“. Bărbaţii se duceau la vie, tăiau primele corzi apărute pe butuci şi le legau peste piept, le făceau cunună şi le puneau pe cap. Apoi încingeau mare petrecere, cu mâncare şi vin de anul trecut. Scoteau sticla cu vin îngropată în vie de cu toamnă şi se stropeau cu vin. Seara se întorceau acasă şi continuau petrecerea în familie. Tot acum, cei mai evlavioşi chemau preotul, să facă Sfeştanie, ca viile să fie roditoare şi ferite de boli şi grindină. Mai stropeau cu Agheazmă şi pomii din livadă, iar cei cu livezi mari întindeau mese, dând de pomană celor săraci şi petrecând cu prietenii.

Cum Sfântul Trifon are în grijă insectele dăunătoare, în unele locuri, oamenii fac colivă şi dau de pomană, în altele, sfinţesc grâul şi porumbul pe care îl vor semăna, sau fac Agheazmă, cu care stropesc câmpurile şi livezile, ca să-i ferească Dumnezeu de gărgăriţe şi omizi. Ba unele gospodine se duc cu turte la muşuroiul furnicilor şi le spun: „Cum vă dau eu de mâncare, aşa voi să nu-mi mâncaţi recolta!“.

Întâmpinarea Domnului (Stretenia)

A doua zi, după Sfântul Trifon, spune povestea că Sfânta Fecioară a plecat din nou la biserică. Pe 2 februarie se împlinesc 40 de zile de la Naşterea Domnului, când, după lege, Maica Domnului s-a dus la templu, pentru curăţirea de după naştere şi pentru răscumpărarea Pruncului. Atunci Domnul Iisus S-a întâlnit cu Dreptul Simeon şi cu Sfânta Proorociţă Ana, care au recunoscut în El pe Mântuitorul nostru.

Dar în poveştile noastre şi ale altor ortodocşi din jur (bulgari şi sârbo-croaţi), în această zi Maica Domnului are parte din nou de o întâlnire neplăcută: pe drumul spre biserică, un cioban suit într-un corn îi strigă „Cucu, cucu!“, speriind-o. Supărată, Sfânta Fecioară l-a transformat pe cioban în urs, pe corn l-a pedepsit să înflorească primul şi să se coacă ultimul, iar pe oi să le mănânce câinii Sfântului Petru, adică lupii, şi să nu scoată nici una nici măcar un sunet. De ce oare s-a supărat atât de tare? Păi cine a mai văzut cioban cu oile sau cuc în februarie? Pentru că nu au respectat timpul orânduit de Dumnezeu fiecărui lucru, au fost pedepsiţi! Maica Domnului pune ordine în neorânduiala lumii, spuneau bătrânii noştri.

Acesta o fi motivul pentru care oamenii, şi mai ales femeile, ţin cu atâta evlavie sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Ba prin unele părţi femeile o considerau o sărbătoare a lor şi se adunau şi se bucurau numai între ele, ca să le crească frumos cânepa peste vară, din care ţeseau haine pentru întreaga familie. Se spune că şi Maica Domnului a fost o ţesătoare pricepută şi poate că nu întâmplător petrec femeile tocmai în această zi.

În schimb, bărbaţii încropeau în această zi o mică sărbătoare a boilor, dându-le de mâncare cu generozitate. Boii erau foarte importanţi în gospodărie, căci cu ei se ara pământul.

Tot satul sărbătorea Stretenia, căci binecuvântările Maicii Domnului erau nenumărate. Câmpurile erau ferite de lăcuste, orătăniile din curte - de boli, oamenii - de înec şi accidente, vitele - de streche. Cum poţi sărbători mai frumos apropierea primăverii dacă nu printr-o sărbătoare a Maicii Domnului, care le rânduieşte pe toate?

Vreme sucită…

Vrei să ştii cum va fi vremea în această primăvară? Sătenii te învaţă că de Întâmpinarea Domnului iese ursul din bârlog şi se uită la umbra sa: dacă e senin şi îşi vede coada, se întoarce în bârlog, căci se strică vremea; dacă nu e soare, pleacă după hrană, căci vine primăvara! În schimb, dacă-i senin şi frumos, vremea va fi prielnică pentru grâu, dacă e pâclă, seamănă altceva, căci grâului nu-i va merge bine.