Conferință mondială a Comisiei Credință și Constituție în Egipt

Cea de-a 6-a Conferință Mondială a Comisiei „Cre­­dință și Constituție” (Faith and Order) a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) s-a desfășurat în perioada 24-28 octombrie 2025. A fost marcat astfel un moment esențial în dialogul inter­creștin: celebrarea a 1.700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Evenimentul a avut loc la Centrul Papal Logos, din cadrul complexului monahal al Mănăstirii Sfântului Bishoy, Wadi El Natrun, Egipt. Locația are o sem­nificație istorică aparte, fiind prima Conferință Mondială a Comisiei „Credință și Constituție” găzduită de o Biserică Ortodoxă Orientală și, totodată, prima organizată în Sudul Global, pe continentul african.

Comisia „Credință și Constituție” reprezintă pilonul doctrinar al mișcării intercreștine, având ca misiune articularea unui consens teologic între Bisericile creștine. Activitatea sa a început oficial la Lausanne, în 1927, iar reuniunea din Egipt a continuat demersul inițiat la ultima Conferință Mondială, organizată la Santiago de Compostela, în 1993.

Conferința, desfășurată sub tema „Where now for visible unity?” (Unde ne aflăm astăzi în drumul spre unitatea vizibilă?), a reunit aproximativ 400 de delegați, reprezentând toate marile tradiții creștine: Ortodoxă, Catolică, Anglicană, Protestantă și Vechi-Orientală. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de pr. prof. univ. dr. Cristian Sonea (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca) şi de Mihail Comănoiu, delegat al Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Comisiei „Credință și Constituție” pentru mandatul actual.

Lucrările conferinței s-au concentrat în jurul a trei teme majore - credința, misiunea și unitatea - și au inclus sesiuni plenare dedicate unor subiecte fundamentale precum: Being Church on the Way to Visible Unity, Being Human - Discerning Humanity in the ­Image of God și Being Church in and for the World. „Un moment semnificativ a fost întâlnirea interortodoxă (inclusiv cu participarea Bisericilor Orientale), care a urmărit coordonarea contribuției ortodoxe la dezbaterile teologice. Cu această ocazie, s-a reafirmat importanța intensificării dialogului teologic între Bisericile Ortodoxe de tradiție bizantină și cele Orientale, urmând direcțiile stabilite la Chambésy (1990). Înaltprea­sfințitul Părinte Iov, Mitropolit de Pisidia (Patriarhia Ecumenică), a adus o contribuție teologică semnificativă, reafirmând perspectiva «ecumenismului în timp», asociată teologului Georges Florovsky. A­ceas­tă abordare nu caută unitatea în compromisuri de moment, ci în Tradiția apostolică și istorică comună, izvor comun al tuturor Bisericilor. Mitropolitul Iov a subliniat că Crezul niceean rămâne cea mai elocventă expresie a credinței neschimbate a Bisericii”, ne-a transmis Mihail Comănoiu.

Unitatea ca angajament teologic și slujire concretă

Mesajul final al Conferinței Mondiale „Credință și Constituție” (Where now for visible unity?) exprimă recunoștința participanților pentru ospitalitatea și mărturia Bisericii Ortodoxe Copte, gazda evenimentului în ținutul binecuvântat al Egiptului. „Participanții au evocat suferințele și persecuțiile contemporane din Africa și Orientul Mijlociu și au reafirmat actualitatea chemării Mântuitorului Iisus Hristos la unitate: «ca toți să fie una» (Ioan 17, 21). După un secol de dialog intercreștin, Bisericile participante recunosc că sunt mai multe lucruri care le unesc decât cele care le despart și își exprimă voința comună de a continua drumul dialogului înspre unitatea vizibilă a Bisericii. Această unitate își găsește temelia în credința în Sfânta Treime, înțeleasă nu ca un tezaur imobil, ci ca o viață în Duhul, exprimată prin orientarea eshatologică a speranței, comuniunea în iubire și angajamentul pentru înnoirea și sfințirea vieții. Misiunea Bisericii, întemeiată pe Crezul de la Niceea, este chemată să se exprime prin pocăință, dreptate și reconciliere, mai ales în contextul în care, în anumite epoci, misiunea a fost asociată cu istorii de înrobire, dominație și exploatare. Această conștientizare necesită o reorientare și către decolonizare și responsabilitate etică în proclamarea Evangheliei. Unitatea pe care o căutăm nu se va clădi doar pe consens doctrinar, ci pe o comuniune vie, vizibilă în rugăciune, celebrarea Euharistiei și solidaritate activă, în special față de cei mar­gi­nalizați din varii motive. Astfel, credința niceeană rămâne deopotrivă dar și chemare: dar, în sensul în care este primită de Biserică prin revelația și lucrarea Duhului Sfânt, nu formulată prin efort uman; chemare, deoarece implică răspuns, asumare și trăire concretă în istorie. Este, așadar, o chemare la unitatea deplină în Hristos, actualizată prin mărturisirea credinței, iubirea concretă și slujirea comună pentru vindecarea și împăcarea lumii. Dincolo de mesajul oficial, ceea ce s-a putut remarca de-a lungul conferinței a fost conturarea unei noi forme de înțelegere a uni­tății vizibile la nivel inter­creștin. Deși rămâne un deziderat teologic fundamental, ancorat în unitatea credinței apostolice, în comuniunea ierarhică și în unitatea sa­cramentală - manifestată în mod spe­cial în celebrarea Sfintei Euharistii -, referințele frecvente la «unitatea vizibilă» în cadrul întâlnirii au evidențiat o accentuare a dimensiunii practice și sociale a acestui ideal. Astfel, unitatea vizibilă a fost adesea înțeleasă ca unitate în ac­țiune - o lucrare comună a Bisericilor, desfășurată în plan orizontal, în slujba binelui comun și a mărturiei creștine în lume”, a declarat pr. prof. Cristian Sonea.