De câţiva ani, municipalitatea se străduieşte să dezgroape şi să pună în evidenţă ruinele, mai vechi sau mai noi, ale Centrului Istoric din mijlocul Bucureştiului. Printre casele vechi şi dezafectate, locuite cu chirie de familii numeroase de romi, dar în stadiu de evacuare, se chinuie să iasă la lumină şi Biserica „Sfântul Dimitrie - Poştă“ sau „De Jurământ“. Aflată într-un con de umbră de prea mult timp, biserica nu este călcată de paşii prea multor credincioşi, cu toate că este înconjurată de multe obiective turistice. Aşezată pe strada Franceză nr. 2, Biserica „Sfântul Dimitrie - Poştă“ este amplasată în spatele Muzeului de Istorie, de pe Calea Victoriei, iar în partea de răsărit, vecin cu ea, se află Teatrul de Comedie. Mai este învecinată cu Mănăstirea Stavropoleos, Curtea Veche şi râul Dâmboviţa.
Noul paroh, preotul Mihai Gojgar, care a intrat în Biserica „Sfântul Dimitrie- De Jurământ“ „odată cu intrarea Domnului Hristos în Ierusalim“ (2009), cum îi place să spună, a pornit o întreagă „campanie“ de promovare a lăcaşului de cult. „Sunt în zona aceasta biserici cu tradiţie, şi numai când le pomeneşti îţi dai seama de imensitatea lor. Când vii preot aici, ştii că nu mai ai nici o şansă de a crea o comunitate de la zero. Însă noi nu plecăm chiar de la zero, ci de la o comunitate foarte mică, formată din oameni care sunt ataşaţi de biserică de ani de zile“, spune pr. Mihai Gojgar, care a constatat în cele două luni de zile de când este aici că majoritatea credincioşilor nu sunt din cele 84 de familii, propenderent romi, ale parohiei, ci, dimpotrivă, din zone mai îndepărtate, Militari, Drumul Taberei, Balta Albă ş.a.m.d. „Ei s-au ataşat într-un fel anume, întotdeauna diferit, de biserica aceasta şi au continuat să vină“. Totuşi, biserica, „în ciuda lipsurilor ei, uneori evidente, are nişte caracteristici pe care nu le poţi găsi în multe biserici din Bucureşti; în primul rând aş spune eu intimitatea. Prima oară când am intrat în biserica aceasta mi-am dat seama că aici te poţi reculege. Nu eşti deranjat, poţi avea un colţ al tău. Lumea caută lucrurile acestea“, constată pr. Mihai Gojgar.
Paraclisul Facultăţilor de comunicare şi mass-media
Atunci când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a numit paroh aici, i-a spus că are o sarcină foarte grea, mai ales având în vedere şi tinereţea sa. „Preafericirea Sa mi-a dat credit şi eu mă simt mai mult decât dator“. Părintele Patriarh doreşte să fie o biserică în care intimitatea şi frumuseţea liturgică şi iconografică să atragă foarte mulţi oameni să se cunune şi să oficieze botezuri aici.
Mai mult decât atât, Patriarhul Daniel a rânduit ca Biserica „Sfântul Dimitrie - De Jurământ“ să fie şi paraclis studenţesc, în special pentru studenţii de la Facultăţile de comunicare şi mass-media din Bucureşti. Motivaţia acestui gest este dată de faptul că celelalte două paraclise studenţeşti din Bucureşti, amândouă în apropiere, „Sfântul Nicolae“ - Biserica Rusă şi „Sfântul Nicolae Dintr-o zi“, sunt arhipline. „Asta este îmbucurător, pentru că e evident faptul că tinerii vor să meargă la biserică, şi atunci când li se oferă un loc special al lor, în speţă o biserică, ei merg şi o umplu până la refuz. Sunt multe universităţi şi facultăţi care au paraclise în campusurile lor, dar unele unde acestea lipsesc, cum sunt cele de comunicare şi mass-media“, spune pr. Mihai Gojgar, care este şi reporter pe ştiri şi moderator al emisiunii „Lumina faptelor bune“, la TRINITAS TV.
În întâmpinarea studenţilor şi-a propus să organizeze seri săptămânale, catehetice. „Vor fi abordate diferite teme, nu doar de spiritualitate. Printre invitaţi doresc să aduc nu numai preoţi, ci şi doctori, jurişti, sociologi, psihologi şi, bineînţeles, jurnalişti, dar doar dintre cei care sunt apropiaţi de biserică“, remarcă pr. Mihai Gojgar, care nu a uitat nici de grija pentru copii. Va încerca implementarea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“, începând din toamna acestui an, printr-o colaborare cu una dintre şcolile din apropiere, poate chiar şi cu un liceu.
Aici sunt moaştele a patru sfinţi
Patriarhul României, care este şi Arhiepiscop al Bucureştilor, a mai rânduit ca alături de hramul principal, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, prăznuit la 26 octombrie, Biserica „Sfântul Dimitrie - De Jurământ“ să mai primească încă două hramuri: Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (27 iulie) şi Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie (prăznuit la 10 februarie), pentru că moaştele lor se află în biserică. În plus, Biserica adăposteşte moaştele Sf. Pantelimon dar şi părticele din moaştele altor sfinţi, precum: moaştele Sfântului Antipa, ierarhul Pergamului, prăznuit la 11 aprilie, şi ale Cuviosul Nicanor, prăznuit la 7 august. Credincioşii se mai roagă şi la singura icoană din Bucureşti a Sfântului Iuda Tadeul, ocrotitorul celor deznădăjduiţi şi disperaţi.
În prezent, biserica este deschisă zilnic, mulţi credincioşi, atât bărbaţi cât şi femei, intră şi se roagă, profitând de liniştea pe care aceasta o oferă.
▲ Biserica de jurământ a negustorilor
Prima biserică care a fost construită aici de Badea Vornicul Bălăcianul în anul 1645 era din lemn. A doua biserică, de piatră, apare prin 1753, ridicată de Stroe Râmnicianu, care s-a călugărit cu numele de Isaia Monahul, şi de logofătul Radui. Biserica a fost închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.
A treia biserică, începută în anul 1819, la străduinţa episcopului Buzăului, Kostandie Filitti, continuată de episcopul Gherasim Rătescu (1819-1824) şi terminată şi înzestrată de episcopul Chesarie al Buzăului (1826-1846), se păstrează până astăzi. Pictura iniţială a fost făcută de zugravii loan Mincu şi Costache între anii 1826-1843, sub îndrumarea pictorului italian Giulliani. Catapeteasma a fost lucrată în stil baroc de către sculptorul Dimitrie Spătaru. După focul din 1847, pictura a fost restaurată de pictorul Szatmary, în anii 1850-1852. După Primul Război Mondial, 1916-1918, Biserica „Sfântul Dimitrie“ a fost lăsată în paragină şi propusă demolării. A fost salvată datorită campaniei de presă a academicianului I. C. Filitti, care a redat-o cultului la 30 noiembrie 1930. Între anii 1964-1966 biserica a fost renovată exterior, iar în interior prin refacerea totală a instalaţiilor de calorifer, lumină şi apă. În anul 1986, ca urmare a cutremurului din 1977, s-a refăcut acoperişul şi s-a consolidat turla de lemn, pictura rămânând însă la fel. Ultimul preot, pr. Victor Gh. Popescu Argeş, a ieşit la pensie anul acesta din motive medicale.
Pentru a pune în valoare trecutul acestei biserici, noul paroh, pr. Mihai Gojgar, şi-a propus să realizeze an de an un simpozion pe teme istorice. „În biserică, în partea dreaptă, cum se intră, în pronaos, este mormântul arhiereului Kostandie Filitti şi, pentru faptul că biserica aceasta este una de tradiţie, e numită «biserica de jurământ», pentru că, aşa cum se spune, aici neguţătorii oraşului obişnuiau să jure la o icoană, în semn de întărire a contractelor. Ne dorim să punem în valoare trecutul istoric din această zonă printr-un simpozion pe care l-am putea organiza cu frecvenţă anuală, mai ales că există suficiente teme pe care să le putem aborda“.
▲ Promovare prin DVD şi site
Printre obiectivele părintelui paroh este şi restaurarea lăcaşului de cult, consolidarea lui prin subzidire, pentru că temelia nu este foarte stabilă. Pictura trebuie restaurată, ea păstrează urmele cutremurului din 1977. De asemenea, mobilierul trebuie schimbat ori înfrumuseţat. Şi grădina care înconjoară biserica trebuie înfrumuseţată, poate cu ajutorul Primăriei, care să instaleze câteva bănci. „Ne gândim, de asemenea, la valorificarea poziţionării în centrul istoric printr-un iluminat discret al exteriorului bisericii, care să pună în valoare şi grădina. Apoi, pentru turişti, vrem să realizăm iconiţe, pliante, nu doar în limba română, ci şi în engleză şi franceză, dar şi un DVD de prezentare a bisericii şi a comunităţii“, ne-a spus pr. paroh Mihai Gojgar, care lucrează acum la site-ul bisericii.
