Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Interviu A fi creștin și european în spațiul comunitar

A fi creștin și european în spațiul comunitar

Un articol de: Elena Gabriela Zamora - 20 Mai, 2019

România oferă Uniunii Europene oameni educați, apreciați pentru valorile creștine pe care le transpun acolo unde se află. La rândul ei, UE ne-a dat stabilitate, pace, liberă circulație și, nu în ultimul rând, fonduri pentru dezvoltare economică și socială. Cât de echitabil este acest schimb vom vedea în viitor, afirmă părintele Sorin Șelaru, directorul Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române la Bruxelles. În prezent, noi, creștinii, avem un rol important în societatea europeană tot mai secularizată: „Cu valorile, spiritualitatea, omenitatea noastră putem umple de sens această construcție europeană”, este de părere părintele Șelaru.

Care credeți că sunt principalele aspecte pozitive pentru România ca țară creștin-ortodoxă, membră a Uniunii Europene de 12 ani?

Ţara noastră este un membru important al familiei europene. Din perspectivă economică, România este o țară săracă, care se confruntă cu multe probleme și provocări, însă, ca alte state din estul Europei, este bogată cultural şi spiritual. Dacă unii susțin că, în zilele noastre, petrolul ar fi cea mai importantă resursă a lumii, eu cred că, dimpotrivă, omul rămâne cea mai valoroasă „resursă”, şi din acest punct de vedere România a contribuit enorm la bunăstarea Uniunii Europene. De­sigur, țara noastră a primit mult: am primit pace, libertate, stabilitate, securitate, demnitate. Să ne gândim doar la libera circulație şi dreptul de muncă al cetățenilor Uniunii, la faptul că românii pot astăzi călători, dar se pot şi stabili și lucra liber în ce țară doresc din spațiul comunitar. Totodată, am primit și vom mai primi sprijin financiar important pentru dezvoltare economică și socială. Dar, așa cum spuneam, și noi dăm mult Europei, mai ales din punct de vedere uman și spiritual. Dăm din prezentul nostru și din viitorul nostru, poate din cele mai bune roade ale educației, tineri pregătiți deja să muncească, oameni în care ţara noastră a investit mult. Acești tineri ajung să contribuie în mod direct și imediat la bună­starea diferitelor țări din Uniune. Rămâne de văzut pe viitor dacă acest schimb este unul echitabil.

Cum poate deveni țara noastră o prezență cu adevărat apreciată în spațiul comunitar, și nu doar în perioada aceasta de preșe­dinție a Consiliului UE și în care are, mai mult ca oricând, posibilitatea de a propune o viziune asupra viitorului Uniunii?

Cred că ceea ce încercăm noi, de 12 ani, este să ne găsim locul în această mare familie europeană. S-au făcut multe eforturi şi multe progrese. Preşedinţia actuală, care este asigurată de România, a fost până acum un succes. Eu personal cred că dacă vom gândi şi dincolo de noi, de orizontul nostru naţional, atunci România va putea face mult mai multe. Cred că este foarte important pentru noi să gândim și european.

Cât de mult reușim să avem o astfel de gândire, nu doar românească, ci și euro­pea­nă?

Cred că ne concentrăm prea mult pe ceea ce ne aduce nouă Europa, deşi într-un fel acest lucru este de înţeles. Încercăm acum să atingem acel nivel de preocupare în care să-i cuprindem și pe ceilalţi din Europa, să gândim strategii care să vizeze întreaga Uniune. Altfel spus, să ne simțim cu adevărat români, dar manifestând o grijă comună europeană. În general, strategiile noastre, politice sau economice, au avut în vedere doar cum să ne fie nouă mai bine ca țară. Trebuie să ne gândim, însă, că suntem deja de 12 ani în această familie europeană și trebuie să avem şi noi grijă de întreaga familie din care facem parte. Poate că nu am atins încă vârsta majoratului, adică 18 ani, dar purtarea noastră de grijă trebuie să se manifeste şi la nivel european, nu doar pe perioada asigurării preşedinţiei. Că ne convine sau nu, trebuie să realizăm că, astăzi, Uniunea Europeană este o realitate care ocupă din ce în ce mai mult loc în viața noastră. Poate că unii o consideră, gândindu-se la instituţiile europene, prea îndepărtată sau prea birocratică, dar mai mult de jumătate din legislația României este una comunitară, astăzi, realitate ce nu poate fi ignorată. Doar acest aspect și ar trebui să ne facă să ne gândim ceva mai mult la binele european, ca țară și cetățeni, și să încercăm să participăm activ la elaborarea strategiilor politice, economice comune.

Unde anume trebuie corectat pentru a ne simți europeni, cetățeni ai unui gigant numit Uniunea Europeană?

Noi suntem europeni. România este geografic o ţară din Europa şi politic o ţară membră a Uniunii Europene. Cred că discursul la nivel naţional în multe ţări din Uniune nu a promovat suficient binele european. Desigur, sunt multe aspecte care necesită îmbu­nătățire sau chiar schimbare la nivelul instituțiilor şi politicilor europene. Dar tocmai aici cred eu că ar putea contribui țara noastră, deoarece vine cu o altă spiritualitate, cu o cultură distinctă, care poate îmbogăţi Uniunea. Trebuie însă ca și noi să fim mai demni, să facem auzite lucrurile cu care vrem și putem să contribuim în acest spațiu comunitar.

Europa se confruntă, într-adevăr, cu o criză, dar nu este una economică, ci de sens, de identitate, de viitor. De aceea unii dintre membrii săi vor să părăsească Uniunea, și avem ca exemplu Brexit, în timp ce alții încearcă prin diferitele mişcări populiste să o dărâme din interior. La începuturile ei, părinţii fondatori ai Uniunii s-au concentrat mai mult pe aspectele economice ale construcţiei comune europene. Această viziune tehnocrată nu a dat însă soluții la lipsa de sens. Aici cred că este rolul țării noastre și al creștinilor în general. Cu valorile, spiritualitatea, omenitatea noastră putem oferi un sens, putem umple de sens această cons­trucție europeană.

De ce este important să participăm la alegerile europarlamentare?

Cred că, în calitate de creștini, trebuie să participăm la alegerile europarlamentare, să ne facem auzită opțiunea noastră în spațiul acesta, slavă Domnului!, democratic, pe care ni-l oferă Dumnezeu astăzi. Însă trebuie să facem aceasta nu oricum, ci cu discernământ. Deși poate părea puțin simplist, eu cred că lucrurile s-ar putea rezuma la două întrebări esențiale: De ce votăm? Pentru cine votăm? În primul rând, votăm pentru binele nostru, pentru viitorul nostru. Cu ceva timp în urmă, reprezentanții Bisericilor Ortodoxe la Bruxelles au reamintit, într-un comunicat, creștinilor ortodocși importanța participării la alegerile europarlamentare (comunicat disponibil pe site-ul Reprezentanţei Patriarhiei Române: www.romorth.eu).

Important pentru noi este să regăsim valorile noastre, să ne regăsim pe noi în ceea ce ne propun cei care și-au luat responsabilitatea slujirii noastre, pentru că aceia care ne reprezintă trebuie să slujească oamenilor. Eu cred cu tărie în rolul creștinului în societatea contemporană de astăzi. De mai bine de 2.000 de ani, tradiția creștină a fost purtătoarea unei speranțe, mereu reînnoite. Această speranță a creat Europa de astăzi, care a dat naştere unor noi mentalități şi instituții noi. Creștinul trebuie să fie prezent în viața publică, să imprime o direcție etică societății, care se secularizează şi descreştinează tot mai mult şi tot mai repede. Citeam deunăzi o declarație a unui episcop catolic care spunea, cu privire la Biserica Romano-Catolică, că numai într-un an continentul european a pierdut aproape 250.000 de creştini și mai bine de 2.000 de preoți. Atunci când societatea își pierde valorile sale perene, noi, creștinii, trebuie să avem din nou curajul să mărturisim public Adevărul în care credem. Credința noastră creștină nu este, cum zicea cineva, un ho­bby de apartament, nu este o afacere privată, ci parte integrantă din viața noastră și de aceea credința creștină își are locul ei firesc și în spațiul public, nu doar în cel privat.

Adică să mărturisim prin fapte, nu doar prin vorbe?

Mărturisirea prin fapte este rodirea noastră, felul de a da exemplu prin vieţuirea noastră. O astfel de mărturisire importantă face diaspora românească, spre exemplu. Românii plecați din țară dau o mărturie în întreaga Europă de astăzi de valorile noastre creştine. Ei sunt apreciați bineînţeles pentru competenţele lor, dar şi pentru valorile pe care le transpun în viața lor, fie că lucrează la instituții europene, fie că sunt muncitori în construcții. Desigur, plecarea lor este o problemă pentru România, care nu va fi rezolvată uşor.

Ce abordări, teme și demersuri creștine ar trebui să aibă țara noastră într-o lume europeană atât de secularizată?

Secularizarea, globalizarea, tehnologizarea, virtualizarea so­cie­tății cer un răspuns responsabil din partea noastră, a creștinilor. În primul rând, dacă noi credem că viața umană este un dar de la Dumnezeu, un dar neprețuit, atunci trebuie să o apărăm de la începutul și până la sfârșitul ei. Nu putem accepta, de exemplu, ca rentabilitatea sistemului de sănătate să fie fundamentată pe eliminarea celor cărora medicii nu le mai dau nici o șansă. De aceea, cred că este important să existe strategii ale drepturilor omului fundamentate pe demnitatea persoanei umane, care este creată după chipul lui Dumnezeu. Apoi, economia, ca și politicul de altfel, trebuie să servească direct omului. Iar când spun omului, nu mă refer la cei câțiva oameni, la cei puternici şi bogaţi, ci la cei mai mulţi, chiar la cei mai fragili dintre noi. Și cel mai neputincios om trebuie să aibă șansa unei existențe demne în societatea europeană. De aceea, noi, creștinii, trebuie să susținem, la nivel european, o economie socială, al cărei principal scop să fie bunăstarea reală și politici bazate pe investiţii sociale serioase care să aibă grijă de cei în nevoi.

Pe de altă parte, ar trebui reevaluată ideologia consumistă bazată pe lăcomia indusă, pe creare de necesități artificiale și care au doar finalități economice. Trebuie să avem cumpătare nu doar în alimentație, ci și în consumul resurselor pământului, al energiei. Aceasta trebuie să constituie pentru noi un nou mod de viață, prin care să arătăm că nu ne punem speranța doar în cele materiale. În acest scop, este foarte importantă, așa cum s-a subliniat tot în comunicatul la care am făcut referire, crearea de strategii edu­caționale pe baza adevăratelor valori europene. Prin educație ne putem forma ca oameni, iar Biserica are un rol important în acest domeniu. Omul nu este un obiect al unei piețe economice, nu este doar un număr într-o ecuație, ci este un frate, o soră, un fiu, o mamă, un tată, o rudă, un prieten, o persoană care are multe daruri, dar poate că are și nevoi. Această persoană umană trebuie susţinută şi ajutată. Cum se poate face acest lucru? Oferindu-i posibilitatea de a crește și de a crea în pace, libertate și comuniune cu alții, căci, potrivit credinței creș­tine, omul este o fiinţă în comuniune. Rolul nostru, al creștinilor, în viața publică democratică este să o schimbăm în bine, să infuzăm în societate valorile noastre creș­tine. Dacă, de exemplu, credința nu poate exista fără fidelitate sau credincioșie, ar trebui să fim capabili să transpunem această valoare și în spaţiul public. Cred că, astăzi, mai mult ca niciodată, Uniunea Europeană trebuie să dea mărturie și să experimenteze o fidelitate reînnoită. În primul rând, o fidelitate față de ea însăși și faţă de ideile centrale care au modelat-o. Apoi, o singură şi ace­eaşi fidelitate atât față de cei slabi și săraci, cât și faţă de cei puternici și bogaţi. Fidelitate față de propriii cetățeni. Astfel, Uniunea Europeană va putea deveni pe deplin locul nostru, casa noastră, liniștea și bucuria noastră.

Vorbiți-ne, vă rog, despre cultura creștin-europeană. Ce ne transmite aceasta?

Pentru creștini, timpul mântuirii este timpul sfințirii, iar sfințirea timpului și a locului în care trăim înseamnă a ne oferi celorlalți prin fapte bune, răbdare, înțelegere, respect și, cum spuneam, fidelitate sau credincioșie. Dacă ne dorim ca Uniunea Europeană să fie casa noastră, vom încerca să facem din ea un loc frumos în care să fie ordine, curăţenie, linişte. Este adevărat că în această casă conviețuiesc popoare, națiuni diferite. Ele totuși împăr­tășesc ceva comun, care nu este altceva decât cultura creștină europeană. Și ce ne spune nouă această cultură creștină? Ne spune în primul rând că omul, sau, cum spunem noi, persoana umană, este atât de important încât ţine centrul preocupărilor lui Dum­nezeu. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu şi atât de mult ne-a iubit Dumnezeu, încât ne-a mântuit.

Pe de altă parte, în această căutare de sens despre care vorbeam, cred că ar trebui să revenim puțin și la începuturile Uniunii Europene. Uniunea Europeană are puse adânc la temelia ei valorile creștine ale iertării sau reconcilierii, între naţiuni duşmane, rivale până atunci. A adus pace. De altfel, Uniunea Europeană a fost fondată într-o zi importantă pentru noi, creștinii, 25 martie 1957. La 25 martie, noi sărbătorim Buna Vestire. Vedem apoi ca simbol pe steagul Uniunii strălucind cele 12 stele din cununa Fecioarei Maria despre care ne vorbeşte Apocalipsa Sfântului Ioan. Europa a renăscut din suferinţă, din moarte. A fost o înviere a Europei, atunci, după cel de-al Doilea Război Mondial. Europa aceasta este rezultatul unui pragmatism, al unei capacități de a construi ceva împreună. Iar înainte de aceasta au existat dorința și speranța unor oameni de a pune în comun istorii şi memorii diferite, într-o casă sau, cum spunem noi, o construcție a păcii și liber­tății.

Dorinţa şi speranţa noastră sunt pentru un viitor mai bun. De aceea, trebuie să încercăm să fim mai prezenţi astăzi în viaţa societăţii europene, iar prin participarea la alegerile din 26 mai, cu discernământ, să îi alegem pe cei care să ne reprezinte.