„Nici despre pace nu se discută atât de mult cât se discută despre mediu“

Încălzirea globală este o realitate rezultată în urma studiilor şi calculelor făcute timp de aproape 30 de ani de comunitatea ştiinţifică internaţională. Statele iau acum măsuri pentru eliminarea cauzelor poluării. Efectele încălzirii globale sunt vizibile şi în România; aici media temperaturilor anuale a crescut, la fel şi intensitatea şi frecvenţa fenomenelor meteo sunt extreme. Dacă România va aplica un plan de măsuri coerent pentru înlăturarea acestor efecte, precum împădurirea zonele defrişate în ultimii 20 de ani şi refacerea sistemului de irigaţii, în cel puţin zece ani s-ar putea să scăpăm de aceste urgii. Până atunci, din cauza inerţiei sistemului climatic şi a modului lent în care măsurile luate până acum îşi fac simţită eficacitatea, în următorii ani ne putem aştepta la fenomene violente, după cum a spus prof. univ. Liviu Apostol, din cadrul Departamentului de Mediu al Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi.

Încălzirea globală este un fenomen real sau exagerarea unui grup de interese?

Primul director al Institutului Meteorologic din cadrul Academiei Române, Ştefan Hepites, a scris în 1906-1907 o lucrare „Schimabatu-s-a clima?“. Sunt preocupări mai vechi în acest domeniu, dar mai sunt şi multe păreri subiective, mai ales în percepţia celor care nu sunt specializaţi în acest domeniu. Sunt unii care spun „când eram eu tânăr, zăpada era cât şapte case“. Atunci când suntem copii privim cu alţi ochi natura. Pentru a nu mai vedea natura doar prin percepţia personală trebuie să apelăm la datele măsurate pentru care eu am un mare respect. Se fac scenarii, se fac foarte multe calcule, dar este normal, pentru că trăim într-o lume de ingineri, iar progresul şi civilizaţia înseamnă matematică, calcul.

Discuţia pe acest domeniu a începută din punct de vedere ştiinţific prin anii â70. S-au făcut calcule prin care s-a văzut că atmosfera generează un efect de seră. El exista şi înainte, şi fără el nu ar fi lumea aşa cum este. Dar efectul acesta de seră se intensifică în ultimul timp prin prezenţa artificială a unor gaze emise prin activitatea omului, mare parte din industrie şi transporturi. Discuţia începută în anii â70 s-a terminat la sfârşitul mileniului, când Organizaţia Meteorologică Mondială, în urma unor studii şi după zeci de ani de ezitări, a conchis că nu mai poate fi dubiu asupra acestui subiect: clima se încălzeşte. Se poate întâmpla ca în această perioadă de încălzire undeva să se răcească, pe o arie cât jumătate de România. Cei de acolo vor susţine că se răceşte vremea!

Această încălzire a climei este socotită cu 0,6-0,7 grade Celsius în ultima sută de ani. Nouă ni se pare aproape nimic, dar la Suceava temperatura medie anuală este de 7,8 grade.

Este necesar să se strângă temperaturi pe parcursul întregului an pe o perioadă de cel puţin 65 de ani cu minime şi maxime, ca să putem surprinde totul, asfel încât să spunem că ştim ce se întâmplă cu temperaturile într-o zonă.

La o temperatură medie anuală de 7,8 grade se poate cultiva cartof, sfeclă. La Cotnari, temperatura medie anuală este de 9 grade Celsius, cu o diferenţă de 1,2 grade faţă de Suceava. La Cotnari creşte cireşul, viţa de vie, plante care sunt adaptate unui climat temperat mai cald, spre mediteranean chiar, cu uscăciune, căldură. Astfel că 0,6-0,7 grade în plus în o sută de ani e mult, e ca şi cum s-a mutat jumătate de distanţă Suceava spre Cotnari, iar dacă mai creşte încă cu 0,6 grade, deja la Suceava începe să crească viţa-de-vie şi avem podgoriile Sucevei. La medie, 0,6-0,7 este mult. Alarmant este că în ultimii 30-40 de ani creşterea este aproape dublă, astfel că s-a concis că este vorba de încălzire.

Astfel, odată ce s-a acceptat acest lucru, trebuie să ştim că aceste schimbări ale climei ne modelează viitorul, chiar şi modul cum facem pâinea, cum mergem pe stradă, dacă mergem cu maşina sau cu barca, dacă zburăm sau dacă nu mai dormim noaptea. Toate acestea depind de încălzirea globală, noi nu ne dăm seama cât de mult depinde viaţa de azi şi politica lumii, care sunt toate subsumate acestui principiu. Nu este an în care şefii de state să nu discute problema aceasta, este o problemă globală a omenirii în care toate statele sunt interesate. Nici despre pace nu cred că se discută atât de mult cât se discută despre problemele de mediu. Chiar şi premiul Nobel pentru Pace a fost luat de Al Gore, fiind prima dată când este alt domeniu decât cel pentru care se acordă premiul. Iar premiul a fost împărţit cu Interguvernmental Panel for Climate Change (IPCC), o organizaţie interguvernamentală uriaşă care se sprijină pe institute de cercetare şi alte instituţii şi organizaţii care sintetizează prin rapoarte anuale ce se întâmplă.

Au mai fost asemenea schimbări în trecut?

Fluctuaţii au mai fost de-a lungul timpului. Găsim oase de girafă în România, de mamut, ceea ce arată schimbările care au fost în trecutul mai îndepărtat. Schimbările din trecut au fost mai lente, însă cele de acum se petrec într-un ritm mai rapid. Fenomenele extreme se petrec în general în zona caldă, iar dacă este încălzire globală înseamnă că ne-am mişcat şi noi puţin spre zona caldă.

Foarte multă lume discută despre aridizare, deşertizare, dar mai rămâne de văzut dacă ele sunt o realitate sau nu. Dacă se încălzeşte, se usucă pământul mai tare şi duce spre deşertificare, dar în acelaşi timp şi apa din mări se evaporă mai mult, atmosfera se umple cu vapori de apă, aerul se dilată, atmosfera devine mai înaltă, norii se pot dezvolta mai mult pe verticală şi plouă mai mult. Sunt două fenomene contrare, astfel că este posibil ca aridizarea să nu fie cu certitudine.

Dacă noi ţinem „buruieni“ în grădină, tot e bine!

Fenomenele meteo extreme au crescut în ultima perioada în România.

Da, a crescut şi frecvenţa şi intensitatea lor. Sunt foarte multe episoade cu inundaţii, acestea pot avea legătură cu încălzirea globală, dar sunt mai multe cauze aici. Într-o zonă cu căldură, cu energie mai multă, se produc şi schimbări mai puternice şi mai rapide, astfel că şi climatul devine mai excesiv, mai haotic, mai variabil. La Polul Nord e frig. Cum va fi peste două zile? Frig. Dar peste o lună? Frig. Unde este căldură, sunt şi variaţii mai mari, iar climatul devine excesiv. Plouă, poate să plouă la fel de mult, însă foarte rapid, astfel că apa se scurge. Dacă plouă mai încet, apa intră în pământ, depinde cum cade cantitatea de apă. Cantitatea de precipitaţii pe an este aceeaşi, dar ea cade acum mai violent şi avem senzaţia că e mai puţină, că e secetă.

Pădurea este un moderator, ea reţine apa şi o cedează în timp. Este un moderator atât termic, cât şi pluviometric. Iar tăierea pădurilor a dus la aceste dezechilibre. Cred că asta este o problemă foarte importantă, pădurile. Trebuie plantate păduri, e nevoie de bani. Podişul Moldovei era o bogăţie înainte, acum e atât de sărac pentru că nu mai sunt păduri, totul era altfel.

Ce poate face omul simplu pentru reducerea efectelor încălzirii globale?

Planurile sunt multiple şi ele se aplică inclusiv în ţara noastră. Unele sunt planuri la nivel guvernamental, pe de altă parte şi omul simplu poate lua anumite măsuri. Termopanul este un instrument de luptă împotriva încălzirii globale. Vom avea nevoie de energie mai puţină în apartament. Lucrările care s-au făcut pentru izolarea termică fac parte dintr-un plan. Dacă noi ţinem „buruieni“ în grădină, tot e bine! Acestea absorb carbonul, la fel şi pădurea. Carbonul nu dispare, dar deocamdată pădurea îl stochează. Trebuie să avem păduri! Asta e soluţia! Iar pădurea este mult mai rentabilă în terenurile slabe calitativ decât orice şi îmbunătăţeşte indirect o mulţime de parametri ai vieţii.

Fenomenele meteo extreme ar putea creşte în următorii ani

Ne putem aştepta în viitor, în România, la fenomene extreme?

Da, cred că ne putem aştepta în viitor la o evoluţie a fenomenelor climatice extreme, cel puţin până în zece ani în continuare; chiar dacă se iau măsuri, din inerţie, încălzirea va continua şi, deci, vor creşte în frecvenţă şi intensitate. Dar mai este vorba şi de subiectivitate aici. Dacă înainte se întâmpla ceva, nu erau ziare care să mediatizeze. Dacă sunt inundaţii şi au murit 6 oameni, se discută în şir săptămâni întregi despre asta, dar dacă au murit 4.000 de oameni pe şosele poate se scrie, dar ca pondere este mult mai mare riscul.

Cum ar putea arăta România peste 50 de ani? Vom avea deşert în sud şi oraşe sub apă la Dunăre şi la mare?

Este prea mult 50 de ani. Nu cred aşa ceva... e prea departe. Să zicem că putem spune ce va fi în următorii 20 de ani, şi eu cred că nu va fi nimic de speriat. Putem face împăduriri, trebuie să se refacă sistemul de irigaţii, iar dacă mergem pe linia asta va fi bine. Aşa, trăiesc oameni şi în Egipt, şi în Israel, chiar dacă e un climat mai cald şi uscat. Dar, dacă pădurea îşi recapătă suprafeţele care erau... nu odată, ci măcar acum 20 de ani, şi dacă statul va face investiţii şi eforturi pentru asta, va fi bine, pentru că, altfel, nu facem altceva decât să vorbim. Până acum, câtă suprafaţă împădurită a dispărut? Câtă din cea a proprietarilor, dar din cea a statului? Ce măsuri se iau să nu se taie pădurile? Statul asigură proprietatea, pentru cel care nu vrea să taie? Uniunea Europeană ar putea obliga să se ia unele măsuri. Noi suntem parte la unele obligaţii, avem termene, mai relaxate, dar cred că încetul cu încetul se vor rezolva lucrurile.