Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Interviu Noul Molitfelnic, o carte necesară slujitorilor Sfintelor Altare

Noul Molitfelnic, o carte necesară slujitorilor Sfintelor Altare

Un articol de: Victor Stoica - 06 Sep, 2019

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut Molitfelnicul, ediția 2019, care cuprinde noi rugăciuni și slujbe. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel consemnează în Prefață că ediția aceasta a Molitfelnicului va fi de un real ajutor clericilor în lucrarea liturgică și pastorală a Bisericii. Despre noua apariție am vorbit cu părintele arhimandrit Chiril Lovin, coordonatorul Departamentului Carte de cult al Editurilor Patriarhiei Române. 

Ce este Molitfelnicul și cum se întrebuințează în lucrarea liturgică a Bisericii?

Molitfelnicul este o carte liturgică ce cuprinde rugăciuni rostite de preot în biserică, care s-a format în timp. Numele acesteia vine de la cuvântul slavon „molitva”, care înseamnă rugăciune, și traduce grecescul „evhologhion”, care are același înțeles, de colecție de rugăciuni. În primele secole creștine, rugăciunile rostite de preot se transmiteau prin viu grai, nefiind puse în scris. Aceasta se practica datorită disciplinei arcane care exista în Biserica primară, adică interdicția de a dezvălui celor nebotezați rânduielile cultului creștin. Odată cu libertatea dată creștinismului în anul 313 prin Edictul de la Milano, cultul s-a manifestat public și rugăciunile Bisericii au început să fie așter­nute în scris, astfel încât au apărut primele colecții de rugăciuni liturgice, dintre care aș aminti Evhologhionul Episcopului Serapion de Thmuis, ucenicul Sfântului Atanasie cel Mare, trăitor în veacul al IV-lea în Egipt. Este un molitfelnic în adevăratul înțeles al cuvântului, care cuprinde atât rugăciuni ale Sfintei Liturghii, cât și ale Sfântului Botez, ale Maslului, ale înmormântării, ale sfințirii apei și ale altor rânduieli liturgice.

Când au apărut în limba ro­mână primele molitfelnice și cum au evoluat la noi?

Fiecare centru important al creștinismului a avut colecția proprie (Roma, Constantinopolul, Alexandria, Ierusalimul), însă în Răsărit s-a impus Evhologhionul sau Molitfelnicul constantinopolitan, scris în limba greacă și tradus, apoi, în limbile Bisericilor naționale. În limba română, textele Molitfelnicului au început să fie traduse încă din secolul al XVI-lea, în manuscrise, însă o ediție tipărită completă avem pentru prima dată în vremea Sfântului Mitropolit Dosoftei, care s-a ostenit cu traducerea și a tipărit-o la Iași în anul 1681. În Transilvania, în 1689 a apărut primul Molitfelnic, iar în Țara Românească cunoaș­tem Evhologhionul tipărit de Sfântul Antim Ivireanul în anul 1706, la Râmnic. De atunci putem vorbi de un molitfelnic românesc.

De la o ediție la alta, conținu­tul acestuia s-a îmbogățit și s-a îmbunătățit, totdeauna sub atenta supraveghere a autorității bisericești, singura îndrituită a-i binecuvânta publicarea, potrivit normelor canonice. De asemenea, întrucât în Patriarhia Română se folosește în cult limba vorbită, textul liturgic este actualizat din timp în timp, căutându-se evitarea atât a cuvintelor ieșite din uz, cât și a neologismelor. Cu vremea, o parte din materialul prezent în Molitfelnic, cel care privea Sfânta Liturghie, s-a tipărit separat, în cartea numită Liturghier, iar cel care privea slujbele arhierești, în Arhieraticon. Așa­dar, conținutul Molitfelnicului a variat în timp, mai ales în ceea ce privește numărul ierurgiilor. Au fost și intervenții făcute în Molitfelnic datorită circumstan­țelor istorice. Aici mă refer la faptul că în perioada regimului comunist nu s-a permis tipărirea în Molitfelnic a anumitor rugăciuni care presupuneau prezența Bisericii în spațiul public.

De aceea, în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, atât în ediția din anul 2013, dar mai ales în cea de acum, au fost recuperate o parte din aceste rugăciuni, rânduieli și indicații liturgice care se găseau în molitfelnicele noastre mai vechi, care sunt foarte folositoare preoților și care arată că Biserica este iarăși prezentă nu doar în locașul liturgic, ci și în spațiul public.

Care este specificul ediției noi a Molitfelnicului?

Ediția din anul 2019 a Molitfelnicului este cea mai completă și vine în întâmpinarea necesi­tă­ților liturgice din parohii și mănăstiri. În afara rânduielilor recu­perate din molitfelnice ro­mâ­nești mai vechi, s-au adăugat rugăciuni noi, traduse din limba greacă sau din limba slavă, în virtutea principiului că Biserica noastră păstrează unitatea canonică, dogmatică și de cult cu celelalte Biserici Ortodoxe. De aceea, când se ivesc noi necesități liturgice, preferăm să traducem o slujbă folosită deja în alte Biserici Ortodoxe, pentru a păstra, pe cât posibil, această unitate liturgică panortodoxă.

Textul Molitfelnicului a fost atent cercetat și diortosit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de unii membri ai Sfântului Sinod, în mod deosebit de Înaltpreasfințitul Părinte Lau­rențiu, Mitropolitul Ardealului, și de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care au făcut numeroase propuneri, ce au condus la îmbu­nătățirea textului și a îndrumărilor liturgice atât din punct de vedere gramatical, cât și teologic.

La Taina Sfântului Botez s-a precizat că nu este vorba doar de Botez, ci și de Mirungere, pentru a se arăta legătura celor două Taine de inițiere. Rânduielile tunderii în monahism au fost așezate, ca în molitfelnicul grecesc, înaintea altor ierurgii, care priveau binecuvântarea naturii. S-au adăugat rânduieli și slujbe noi, care vizează slujbele oficiate în afara spațiului bisericii, la casele credincioșilor și în diverse instituții publice, dar și rugăciuni care răspund unor cerințe formulate adesea de credincioși. Astfel, amintesc: rugăciunea pentru bolnav înainte de operație, pentru cel rănit într-un accident, pentru bolnavul psihic, pentru cei care sunt cuprinși de patimile beției, fumatului sau drogurilor. Sunt cuprinse rugăciuni pentru cei robiți de patima desfrânării, pentru cei cuprinși de frică, întristare, deznădejde sau depresie. În felul acesta, au fost oferite preotului texte liturgice potrivite pentru astfel de cazuri, care sunt destul de frecvente, mai ales în mediul urban.

De asemenea, s-au adăugat diverse rugăciuni pentru binecuvântarea unor instituții și profesii cum ar fi: binecuvântarea unui așezământ medical sau social-filantropic, știut fiind că Biserica noastră are o activitate caritabilă din ce în ce mai dezvoltată, rânduiala binecuvântării medicilor și farmaciștilor, care a fost deja folosită mai demult, când, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a în­fiin­țat o astfel de asociație a medicilor și farmaciștilor ortodocși din România, binecuvântarea unor instituții precum muzeul, biblioteca și chiar s-a introdus o rugăciune pentru binecuvântarea unui post creștin de radio sau televiziune. Desigur, s-a precizat că se binecuvântează doar un post creștin, adică acela care transmite voia și lucrarea lui Dumnezeu și le prezintă oamenilor spre folos sufletesc.

În ediția de față a Molitfelnicului, s-a operat o grupare pe secțiuni, cu subtitluri sugestive, a cuprinsului, care este deja foarte bogat. Putem spune că este cel mai dens molitfelnic tipărit până acum în Patriarhia Română și, de aceea, a fost nevoie de o împărțire mai riguroasă a conținutului, pentru ca preotul să poată identifica rapid slujba de care are nevoie. Dintre subtitluri, amintim: rugăciuni de dezlegare, rugăciuni de împăcare, rugăciuni de exorcizare, rugăciuni pentru bolnavi, rugăciuni la vreme de primejdie de obște sau comune, rugăciunile familiei, rugăciuni pentru binecuvântarea casei, pentru binecuvântarea fântânilor și apelor, pentru binecuvântarea animalelor, pentru binecuvântarea țarinilor, livezilor și viilor, pentru binecuvântarea prinoaselor și altor alimente; rugăciuni privind școala, privind armata, rugăciuni pentru binecuvântarea căilor și mijloacelor de transport, pentru binecuvântarea călătorilor și pelerinilor, rugăciuni la binecuvântarea unor instituții și profesii, pentru cei întemnițați, pentru cei care se luptă cu patimile și rugăciuni la diverse reuniuni. Sunt cuprinse și rugăciuni privind locașul de cult, rânduieli și rugăciuni la sfințirea obiectelor de cult și rânduieli speciale la posturi și praznice.

În felul acesta, noul Molitfelnic este foarte cuprinzător și este pus la dispoziția preoților. Fiecare biserică ar trebui să aibă un astfel de molitfelnic pentru a veni în întâmpinarea necesită­ților pastorale și misionare.

Se are în vedere și realizarea unui Molitfelnic mic?

Deoarece acest Molitfelnic are peste 900 de pagini și este destinat cu precădere săvârșirii în biserică a Sfintelor Taine și ierurgii, în curând, la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă va apărea și Molitfelnicul mic, destinat unor slujbe ce se săvârșesc în afara locașului de cult, care, prin formatul mic, va fi mai util preoților în slujbele săvârșite la casele credincioșilor și în instituții. Trebuie precizat că în Molitfelnicul mic volumul mai mic nu a fost obținut prin scurtarea slujbelor, ci prin selectarea adecvată, din Molitfelnic, a celor mai importante rânduieli și rugăciuni solicitate de credin­cioși.