Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Interviu Sport şi credinţă, bucurie şi recunoştinţă

Sport şi credinţă, bucurie şi recunoştinţă

Un articol de: Pr. Ciprian Bâra - 02 Iun, 2019

Alexandru Florin Bologa, un judoka nevăzător, a redescoperit prin sport şi studiu viaţa cu o energie emoţionantă şi motivantă. Foarte serios şi hotărât, munceşte zilnic la antrenamente, merge la universitate şi se bucură de tot ce i-a dăruit Dumnezeu, cu gândul şi dorinţa de a deveni un sportiv care să facă cinste țării. A înţeles că a exista şi a fi sănătos nu este un drept, ci daruri care se păstrează şi se cultivă prin recunoştinţă. „O dizabilitate nu e o povară, ci e un mod ­diferit de a-ți trăi viața. Trebuie să vedem viața ca pe un dar și să ne bucurăm de fiecare ­clipă”, ne-a mărturisit ­­cu entuziasm sportivul. 

Relatați-ne pe scurt povestea vieții dumneavoastră înainte de a începe să practicați judo și a deveni un sportiv cunoscut și apreciat.

Am rămas nevăzător la vârsta de 6 ani, iar la 7 ani am plecat la Cluj-Napoca pentru a studia la o școală specială destinată persoanelor cu deficiență de vedere. Mereu m-am simțit atras de sport. În școala primară, am fost remarcat de profesorul meu de educație fizică, Tiberiu Furda, care m-a recomandat kinetoterapeutei școlii pentru a fi inclus în echipa de înot. Astfel, am început să practic înotul și am participat la câteva competiții naționale și internaționale, unde am primit medalii. Cea mai importantă a fost medalia de aur, pe care am obținut-o la Cupa Europeană din Berlin. În clasa a IX-a, antrenoarele de judo Gianina Andreica și Eniko Csokasi au venit la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere tocmai pentru a descoperi copii talentați, cu potențial de a face performanță în judo.

Ele au văzut în mine potențial și, astfel, am fost selectat pentru a mă antrena alături de lotul olimpic de la Cluj. După ce am ajuns la lot, am încercat să învăț de la ceilalți sportivi lucruri utile, mă pregăteam foarte serios, cu gândul de a deveni un sportiv care face cinste țării.

De ce ați ales să vă înscrieți la două facultăți, Psihopedagogie Specială și la Kinetoterapie, ambele din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, și ce gânduri de viitor aveți?

Am ales psihopedagogia deoarece doream să ajung să îmi ges­tionez cât mai bine emoțiile din timpul competițiilor și să ajut alți copii nevăzători să se îndrepte spre sport. Referitor la kinetoterapie, vreau să menționez că nu am studiat-o, ci am făcut doar un curs postliceal de masaj, pentru a avea o alternativă profesională după încheierea carierei sportive. Cu ajutorul lui Dumnezeu, pe viitor, îmi propun să obțin cât mai multe medalii pentru România la următoarele ediții ale Jocurilor Paralimpice. De asemenea, pe viitor, mi-ar face plăcere să am ocazia să descopăr copii talentați care să reprezinte România la cel mai înalt nivel.

Cum e o zi din viața campionului de judo și a tânărului iubitor de medicină?

Nu iese cu nimic din tipare. Mă trezesc, merg la antrenament, la facultate și din nou la antrenament. Totuși, mereu încerc să îmi fac timp pentru lucrurile care mă relaxează. În timpul liber, îmi place să mă plimb în natură și să stau în compania persoanelor dragi. Totodată, îmi place să călătoresc în diverse locuri, să învăț despre alte culturi și să colec­ționez amintiri.

Ați obținut medalii la multe concursuri și campionate internaționale. Ce însemnătate are această dimensiune a vieții dumneavoastră?

Am început să fac sport de la vârsta de 10 ani și pot să spun că mi-a schimbat viața. M-a ajutat să mă dezvolt pe toate planurile. Am învățat să pierd și să câștig atât pe saltea, cât și în viața de zi cu zi. Am învățat ceea ce înseamnă respectul, recu­noștința și aprecierea. Judoul este un sport nobil, care te educă și te ajută să menții un echilibru în viața ta, te învață că, așa cum lupți pe tatami, trebuie să lupți și în viața de zi cu zi.

Mulți tineri care au diferite dizabilități aleg să se izoleze de cei din jur, vă rugăm adresați-le un sfat, o încurajare. 

O dizabilitate nu e o povară, ci e un mod diferit de a-ți trăi viața. Trebuie să vedem viața ca pe un dar și să ne bucurăm de fiecare clipă. O dizabilitate nu e niciodată un impediment în îndeplinirea visurilor, trebuie doar să crezi în Dumnezeu, să te rogi, și fără îndoială El îți va arăta calea. Încurajez toate persoanele să se îndrepte spre sport, indiferent de vârstă, pentru că sportul aduce echilibru emoțional și este benefic pentru sănătate.

Un sportiv apreciat pe plan internaţional

Alexandru Florin Bologa, un judoka nevăzător, a câștigat medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, în 2016. Tot în acel an a câștigat și Grand Prix-ul de judo pentru nevăzători de la Birmingham, Anglia, dar și Openul de la Heidelberg, Germania. În 2017 a devenit campion european la Walsall, Marea Britanie, a câștigat medalia de aur la IBSA, Turneul Internaţional pentru Nevăzători de la Elektrenai, Lituania, iar în 2019 a cucerit bronzul la IBSA Grand Prix de la Baku, Azerbaidjan.