Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Lucrarea pocăinței
Primul îndemn, prima chemare a lui Hristos către cei dornici să se mântuiască este: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!
Atunci când vorbeau despre pocăință și iertare din partea lui Dumnezeu, Părinții Bisericii mărturiseau despre ceva ce trăiau în viața lor zi de zi. E adevărat, dacă citim numai una din scrierile lor, Scara Sfântului Ioan, găsim acolo lucruri despre necesitatea pocăinței care i-ar îngheța sângele în vine oricărui contemporan al nostru mai liberal în gândire. Ceea ce ne este nouă astăzi foarte greu să pricepem este faptul că acești oameni din primele secole creștine erau pe deplin conștienți de costurile imense pe care le implicau asupra lor păcatele proprii, egoismul și vanitatea personale. „De vom lua seama la păcatele noastre nu vom vedea păcatele aproapelui. Căci nebunie este omului ce are mortul său, să-l lase pe el și să se ducă să-l plângă pe al aproapelui”, spunea într-una din apoftegmele Patericului Avva Moise.
Dar tot aceiași monahi erau conștienți și de puterea lui Dumnezeu de a tămădui și a ne ierta. Prin lacrimile și pocăința lor, părinții și maicile pustiului nu încercau să-și îndrepte datoria lor față de Domnul. Le era cunoscut și lor că această datorie a fost deja răscumpărată prin milostivirea lui Dumnezeu care vine în întâmpinarea pocăinței noastre.
Avva Pimen, un ascet foarte aspru cu sine, vorbește despre cum lucrează mila lui Dumnezeu în sufletul celor păcătoși și care se pocăiesc.
Un frate a venit într-o zi la Avva Pimen și i-a mărturisit că a săvârșit un păcat foarte mare și ar vrea să se pocăiască vreme de trei ani. Bătrânul i-a spus liniștit: Trei ani este mult. Atunci fratele l-a întrebat: Să scad la un an canonul meu? Nu, i-a răspuns bătrânul. Un an este mult și el. Patruzeci de zile ar fi suficient?, a mai îndrăznit novicele să-și întrebe părintele. Dar Pimen i-a dat ultimul cuvânt: 40 de zile să te îndrepți e mult. Eu zic că dacă din toată inima sa se va pocăi omul și nu va mai adăuga să facă păcatul, și în trei zile îl primește pe el Dumnezeu.