Alois Guanella: „Pâine şi paradis“

Alois Guanella (1842-1915), tatăl săracilor şi al celor în suferinţă, va fi ridicat la cinstea altarelor duminică, 23 octombrie, la Vatican. Este fondatorul Congregaţiei "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe", prezentă şi în România (Iaşi, Şcheia şi Sagna).

S-a născut la 19 decembrie 1942, în Fraciscio (Italia), o localitate din munţii Alpi, situată la mică distanţă de graniţa cu Elveţia. Părinţii, Lorenzo şi Maria Bianchi, creştini buni, au dat naştere la 13 copii. Rugăciunea şi citirea Sfintei Scripturi şi a vieţilor de sfinţi în familie şi-au lăsat amprenta asupra copilăriei lui Alois, care îşi va aminti mai târziu cum mama se ruga cu copiii în fiecare seară, iar în zilele de sărbătoare ascultau lecturi sfinte. După cum avea să noteze mai târziu, copil fiind, pe când era în rugăciune, în inima sa a simţit un gust dulce al paradisului care îl îndemna să facă binele. Această amintire îl va urmări întreaga viaţă.

Şi-a exprimat dorinţa de a intra în seminar. După studii făcute în Seminarul din Como, a fost sfinţit preot pe 26 mai 1866. Încă din seminar era apropiat de oameni şi de viaţa pe care o trăiau. În special în vacanţe, se interesa de copii, de bătrâni şi de cei bolnavi, petrecând mult timp cu ei.

Fiind paroh de Savogno (1867-1875), a fost preocupat de educaţia religioasă a copiilor şi adulţilor şi şi-a îndreptat atenţia spre cei mai săraci. În timpul primilor ani de apostolat i-a întâlnit la Torino pe Don Bosco, un foarte cunoscut apostol al tinerilor, şi pe Iosif Benedict Cottolengo, un preot care a avut multe iniţiative în favoarea săracilor. Plin de admiraţie pentru munca lui Don Bosco cu tinerii, în anul 1875 a depus voturile călugăreşti în congregaţia acestuia.

După trei ani a fost chemat de episcopul de Como în pastoraţie, încredinţându-i o parohie (Traona, 1878-1881). Aici, după modelul de la Torino, fondează un institut de ocrotire pentru copiii cu dificultăţi şi deschide o şcoală pe care este nevoit să o închidă din cauza ostilităţii autorităţilor civile.

În anul 1881 a fost numit paroh în localitatea italiană Pianello Lario, unde găseşte un grup de tinere care se dedicau asistenţei celor nevoiaşi. Acel grup va deveni începutul unei noi congregaţii fondate de el: "Fiicele Sfintei Maria a Providenţei". Alături de congregaţia de surori, părintele Guanella a adunat şi un grup de preoţi pe care i-a numit "slujitori ai carităţii".

Zelul şi caritatea au făcut posibilă extinderea activităţilor îndreptate spre cei nevoiaşi în inima oraşului Como, unde în anul 1886 a luat fiinţă "Casa Divinei Providenţe", devenită apoi centrul celor două congregaţii ("Fiicele Sfintei Maria a Providenţei" şi "Slujitorii Carităţii"), răspândite în diferite regiuni ale Italiei (1891: Milano, 1903: Pavia, Sondrio, Rovigo, Roma şi apoi Cosenza) şi în Elveţia. În anul 1912, avea 70 de ani, când s-a îmbarcat pentru a merge în Statele Unite ale Americii ca să deschidă o casă. La Roma a construit o biserică şi a înfiinţat o asociaţie de rugăciune pentru muribunzi. În ianuarie 1915, rămâne aici pentru a fi de ajutor sinistraţilor în urma cutremurului de pământ din Abruzzo.

În casele fondate de el găsesc adăpost, educaţie, îngrijire şi alinare copii şi tineri, persoane în vârstă rămase singure, marginalizaţi, persoane cu handicap mintal, dar şi orbii şi surdomuţii. Tuturor le spune că Dumnezeu este Tatăl, care nu-i uită şi nu-i abandonează pe fiii săi. Este gândul pe care îl promovează şi în scrierile sale: "Să mergem la Tatăl" (1880) şi "Fundamentul" (1885). Consideră munca sa ca participare la iubirea imensă a lui Dumnezeu, la atotputernicia creatoare şi plină de grijă, la îndurarea întrupată şi răscumpărătoare. Simte că trebuie să-i facă în special pe fraţii săi în nevoie să-l întâlnească pe Dumnezeu prin caritate. "Pâine şi paradis" este deviza care îi călăuzeşte viaţa.

În scrierile sale a lăsat acest mesaj: "Moartea este ca o mamă care-şi îmbrăţişează fiul (…), este îngerul care ne conduce din nou în patrie". Acea mamă, strălucitoare ca un înger, a trecut pe la părintele Guanella duminică, 24 octombrie 1915. A fost înmormântat în Como.