Călătoria antighid

Nu există nici un colț din această țară și din această lume care să nu merite a fi văzut.

În România există 319 orașe, dintre care 82 sunt municipii, 2.865 de comune și circa 13.000 de sate. Fiecare are specificul lui, farmecul lui, și merită să fie descoperit. Sigur că unele sunt mai înfloritoare și altele mai necăjite, dar asta nu înseamnă că acestea din urmă n-au nimic de oferit privirilor și n-au istoria și geografia lor, care merită a fi cunoscute.

La acestea se adaugă nenumărate peisaje, într-o țară binecuvântată de Dumnezeu cu de toate: mare, munți, dealuri, câmpii, păduri, râuri, lacuri, cascade și câte și mai câte.

Cât despre restul lumii - cum s-ar putea face oare un inventar? Fapt este că, după ce aproape o jumătate de veac românii au fost consemnați între granițe, ieșind deloc sau foarte greu din țară, azi, adică după căderea regimului comunist, 7,2 milioane de compatrioți își fac anual vacanțele în străinătate, până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, 6 milioane (sau chiar 10, după unele statistici) sunt rezidenți în alte state și aproape 300.000 pleacă temporar la muncă peste graniță.

Odată ajunși undeva, indiferent de scop (turism, muncă, afaceri, studii, competiții), e normal să vezi și să cunoști cât mai multe despre acel loc, ceea ce se poate face în două moduri principale. Primul, cel, să zicem, formal, este să te orientezi după ghidurile scrise - printate sau existente pe Internet -, eventual să beneficiezi, în grup, de serviciile unui ghid profesionist, adică să participi - în spațiul liber ori în interiorul muzeelor - de ceea ce se numește un tur ghidat, căutând astfel să nu ratezi obiectivele consacrate, fie ele turistice și/sau culturale. Cum să mergi la Paris și să nu urci în Turnul Eiffel? Cum să ajungi la Londra și să nu vizitezi British Museum? Și cât de trist ar fi să treci prin Roma și să nu vezi Columna lui Traian, care celebrează luptele cu strămoșii noștri, neînfricații daci!

Sunt, desigur, doar câteva exemple. În realitate, orașele menționate, și nu numai ele, au nenumărate alte lucruri de văzut.

Dar mai există și un alt mod de a cunoaște o țară ori un oraș: acela de a-i lua temperatura, intrând în atmosferă, bântuind pe străduțe non- celebre, mâncând în mici bistrouri de cartier, cumpărând lucruri de care poate nu ai neapărată nevoie și nu sunt „de firmă” din magazine modeste, plimbându-te prin parcuri nu neapărat mari și nu neapărat spectaculoase. O călătorie care s-ar putea numi antighid, deși cele două abordări nu sunt de fapt reciproc exclusive: poți și merită să-ți rezervi o zi (cam atât e nevoie, cel puțin!) pentru Luvru, dar și să umbli fără țintă pe străduțele din Montparnasse și - neapărat! - să intri în vorbă cu cât mai mulți parizieni de rând. Nu se vor supăra nici măcar dacă le pui întrebări banale ori stângace - din contră, vor fi încântați să-ți dezvăluie sufletul lor și sufletul Orașului-Lumină. Ceva ce nu găsești în nici un ghid.

Nu altfel stau lucrurile în propria ta țară. Încercați să descoperiți ce nu scrie pe vreun site, în vreo monografie sau într-un pliant turistic. Întrebați oameni obișnuiți, necu­nos­cuți, ce mai fac și ce sentimente au. Experiența va fi formidabilă și de neuitat.

După care puteți intra și în muzee. Apropo, nu doar cele celebre sunt de văzut!