Cartea de aur a eroilor satului părintelui Dumitru Stăniloae

Este îndeobște cunoscut faptul că părintele profesor dr. acad. Dumitru Stăniloae, „Patriarhul Teologiei Ortodoxe Române”, cum l-a numit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, s-a născut în satul Vlădeni, comunitate rurală cu un profil bine definit, așezată în partea de vest a Țării Bârsei. Astăzi satul Vlădeni este încorporat administrativ-teritorial comunei Dumbrăvița, care până în anul 1965 s-a numit Țânțari. Specificul acestor două comunități rurale constă în faptul că sunt constituite în marea lor majoritate de români ortodocși, identitate pe care în trecut a trebuit să o apere înfruntând multe dificultăți. Istoria comunei Dumbrăvița a fost prezentată pentru prima dată printr-o monografie publicată în anul 2009 de ing. Traian Gavrilă (Monografia comunei Țânțari-Dumbrăvița, Editura Negru Vodă, Făgăraș, 2009), fiu al acestei comune. Istoria satului Vlădeni însă a fost prezentată până în prezent prin trei publicații de: Iacob Zorca (Monografia Comunei Vlădeni, Editura Familiei Zorca, Tiparul tipogra­fi­ei arhidiecezane, Sibiu, 1896), Geor­ge Meiu (Completare și continu­are a monografiei Vlădeni 1896, Bucu­rești, 2016) și Gheorghe Bozocea (Vlădeni-Monografie, Editura „Sfântul Ierarh Nicolae“, Brăila, 2021).

Interesul față de trecutul istoric al acestor două comunități a luat o mare amploare în ultimii ani în urma înființării, în anul 2016, a Subfilialei Dumbrăvița a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Primul președinte al acestei structuri a fost colonelul (ret.) Leonte Standavid (decedat în aprilie 2021), iar începând din luna mai 2021 președintele acestei asociații este lt. cdor (ret.) ing. Gigi Ostafi. Această subfilială se află sub patronajul Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Dumbrăvița, păstorită de preotul Liviu-Florin Ivă­nușcă, precum și sub patronajul Primăriei comunei Dumbrăvița. În cadrul acestei subfiliale este inclus și părintele Ionuț Ilea, parohul Bisericii Ortodoxe Române „Sfântul Vasile cel Mare” din satul Vlădeni. În ultimii trei ani, coordonatorii Subfilialei Dumbrăvița s-au angajat să adune cât mai multe informații privind eroii din cele două comunități căzuți în timpul celor două războaie mondiale. În acest sens a fost constituit un comitet de redactare a unui volum în care au fost incluse toate informațiile ce s-au putut găsi despre acei eroi. Rezultatul acestei osteneli a fost publicarea unui volum intitulat „CARTEA DE AUR a eroilor ţânțăreni și vlădăreni din comuna Dumbrăvița Brașov”, Editura Păzitorul Adevărului, Făgăraș, 2023, 456 de pagini. Din colectivul de elaborare a acestui volum, coordonat de Gigi Ostafi, au făcut parte, pe lângă cei doi preoți menționați, Natalia Perianu, bibliotecară la biblioteca „George Barițiu” din Brașov; Nuți Bodean, profesoară la Școala Gimnazială din Dumbrăvița; Nelida Ilea, muzeograf la Codlea, dar locuiește la Vlădeni; Gheorghe Brânzea, învățător pensionar, și Ioan Ciolănel, pensionar. Pe lângă acești colaboratori îl menționăm în mod special pe col. (ret.) dr. Alexandru Bucur, din Sibiu, specialist în istoria satelor grănicerești din Ardeal, care a publicat în acest volum capitolul intitulat: Țânțari, comună grănicerească (1762-1851).

În partea introductivă a volumului omagial au fost introduse următoarele texte: 1) Prefață, semnată de subsemnatul; 2) Acasă... de unde au plecat eroii!; 3) Memoria pământului; 4) Un vechi sat românesc din Țara Bârsei și 5) Memoria documentelor. Repere cronologice în mărturii scrise. Prin aceste contribuții este conturat profilul istoric, geografic și cultural al celor două comunități, pe baza informațiilor adunate, în mare parte inedite. Un aspect important din istoria comunei Țânțari este faptul că începând din anul 1762 aceasta a fost inclusă în sistemul de sate grănicerești, ceea ce însemna acordarea unor privilegii, dar și obligația unor corvezi în plus. În această comună a fost chiar stabilită reședința unui căpitan, care răspundea de formarea militară și coordonarea res­pon­sabilităților de grăniceri ale băr­baților țânțăreni recrutați în acest sens. Acești grăniceri trebuiau să dis­pună mai ales de un cal și, când le venea rândul, trebuiau să asigure paza graniței Imperiului Austriac cu Țara Românească. Absolut toate satele din sudul și din estul Transilvaniei, care au fost încadrate în sistemul grăniceresc înființat de Curtea imperială de la Viena, au trebuit să accepte unirea lor cu Biserica Romano-Catolică. Comuna Țânțari a fost însă absolut singurul sat grăniceresc care a rămas ortodox și acest lucru este evidențiat pentru prima dată în volum.

Imediat după anul 1762, când comuna Țânțari a devenit sat grăniceresc, nu fără opoziția unora dintre țânțăreni, s-a prezentat în acest sat un general cu soldați, care i-a somat pe toți sătenii să accepte credința uniată, dar aceștia au refuzat categoric. Atunci generalul a arestat 30 de bătrâni și i-a închis în beciul unui conac boieresc, aflat în locul în care astăzi se află căminul cultural. Auzind acestea, țânțărenii s-au adunat în număr mare și s-au închis în biserica lor. Acestea se întâmplau într-o vineri spre seară, iar în noaptea care a urmat a venit peste comuna lor o mare furtună cu tunete și fulgere. Casa în care se aflau bătrânii a fost atunci atinsă de un trăsnet și a luat foc, iar cei care-i păzeau pe bătrâni au fugit. Spre dimineață, bătrânii s-au prezentat semenilor lor din biserică (Cartea de Aur..., p. 439), ceea ce a întărit îndârjirea întregii comunități să nu renunțe la credința strămoșilor lor. În ziua de 30 decembrie 1768 s-a prezentat în Țânțari episcopul greco-catolic Atanasie Rednic (1722-1772), care i-a convocat pe toți țânțărenii și le-a cerut să arate cărțile lor de cult, poruncindu-le să accepte Uniația. Țânțărenii nu au arătat cărțile lor și au declarat că dacă brașovenii, de care depindeau, trec cu toții la Uniație, atunci vor trece și ei (Cartea de Aur..., p. 46).

După partea introductivă - foarte substanțială de altfel - urmează partea centrală a acestei antologii, în care sunt prezentați eroii din cele două războaie mondiale. În această Carte de Aur sunt menționați nominal pentru Primul Război Mondial 100 de eroi din Țânțari și 36 din Vlădeni, în total 136 de eroi. Pentru cel de-Al Doilea Război Mondial sunt identificați 58 de eroi din Țânțari și 30 din Vlădeni, în total 88. Pe lângă eroi au fost luați în considerare și veteranii din cele două războaie, adică acei soldați sau ofițeri din Țânțari și respectiv din Vlădeni care au participat activ la unul din cele două războaie mondiale, mulți dintre ei au fost răniți, dar s-au întors acasă, iar numărul acestora este, din Primul Război, 275 din Țânțari și 46 din Vlădeni, în total 321 de oameni. La categoria de veterani din Al Doilea Război Mondial sunt menționați 148 de țânțăreni și 42 de vlădăreni, în total 196 de oameni. Pentru marea majoritate a acestor eroi sau veterani, menționați în ordine alfabetică, a fost reprodusă câte o fotografie, precum și unele date biografice.

Pe lângă cele cinci părți dedicate eroilor și respectiv veteranilor, în ordinea menționată mai sus, colectivul de redactare a adăugat un capitol special intitulat Eroii credinței. În această categorie sunt menționați preoții Ioan Gavrilescu (1862-1921) și Ilarie Gonțea (1878-1959), care în timpul Primului Război Mondial păstoreau împreună Parohia Țân­țari. După ce armata română s-a retras din Ardeal în toamna anului 1916, s-au retras și acești doi preoți peste Carpați, în Regatul României, iar când s-au întors acasă, au fost arestați de poliția imperială și purtați prin mai multe închisori până ce au fost eliberați la sfârșitul războiului. Preotul Ilarie Gonțea a fost apoi cel care a reprezentat comuna Țânțari la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Tot în capitolul Eroii credinței este menționat părintele prof. acad. dr. Dumitru Stăniloae, prezentat mai întâi printr-o biografie în date, apoi sunt reproduse următoarele materiale legate de viața strălucitului fiu al satului Vlădeni: Arestarea și condamnarea lui Dumitru Stăniloae; Securitatea și părintele Dumitru Stăniloae; La izolare cu părintele Stăniloae și Citate celebre ale acad. prof. dr. Dumitru Stăniloae. Părintele Stăniloae se încadrează la categoria eroi pentru faptul de a fi suferit închisoare fără să fi aparținut unui partid politic, ci pentru simplul motiv că a fost mistic, or, tocmai acest aspect a constituit una din cele mai importante contri­buții ale sale la afirmarea teologiei ortodoxe pe parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului 20.

După „Eroii credinței” urmează capitolul intitulat Monumentele eroilor din cele două parohii, care au fost ridicate în apropierea bisericilor din Dumbrăvița, respectiv Vlădeni. La acest capitol este prezentat și Cimitirul militar Valea Homorod, pe teritoriul satului Vlădeni. Aici au fost înmormântați 731 de prizonieri sovietici din Al Doilea Război Mondial, care au fost încadrați în lagărul înființat acolo, unde au lucrat la săparea și amenajarea tunelului feroviar de la Dealul Negru din Munții Perșani. Acest tunel, lung de 472 m, asigură până astăzi circulația trenurilor pe ruta Brașov-Făgăraș-Sibiu. Osemintele celor 731 de prizonieri au fost înmormântate în 10 gropi comune și 568 de morminte individuale. Membrii colectivului de elaborare a acestei Cărți de Aur au preluat lista cu numele celor 731 de prizonieri și au reprodus-o în volum (pp. 344-369). În listă au fost identificate numele a 42 de români din Basarabia. În ultima parte a volumului omagial este prezentată istoria Subfilialei Dumbrăvița a Aso­cia­ției Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Volumul se încheie cu reproducerea unor legende din tra­diția folclorică a celor două comu­nități rurale. Prin această lucrare, cele două comunități își întregesc profilul românesc-ortodox, chiar dacă în epoca modernă s-au constituit în sânul lor mici grupări neo-protestante.

Părintele Dumitru Stăniloae s-a interesat mereu de viața spirituală din satul său de naștere, fiind îngrijorat de starea casei în care s-a născut, pe care a donat-o parohiei din Vlădeni în perspectiva de a fi întreținută și folosită pentru binele obștesc. Această casă a fost însă restaurată prin strădania preotului paroh Ilea și apoi sfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu al Ardealului în vara anului 2009. Astfel, strălucitul fiu al satului Vlădeni s-ar bucura să vadă cum arată acum casa părintească și ar fi desigur încântat de omagiul adus prin această Carte de Aur tuturor fiilor și fiicelor comu­nității din care a făcut și el parte, prin jertfa lor pentru credință și pentru pământul strămoșilor lor. Îi felicităm pe membrii colectivului de elaborare a acestui volum omagial, prin care fiecare fiică sau fiu din cele două comunități menționate își va putea afirma cu mai multă încredere identitatea.