Câte femei sunt ucise de „iubiții” lor?

Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Fc. 3, 12), a spus cu năduf și cu viclenie Adam, imediat după ce Dumnezeu i-a cerut socoteală pentru încălcarea poruncii din grădina
Edenului. Delegarea vinovăției, țapul ispășitor, veriga slabă - iată ce urma să devină pe nedrept femeia după alungarea din Rai. Acesta era unul dintre efectele căderii din harul lui Dumnezeu: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. Domnul nu se joacă, nu vorbește alegoric. Într-adevăr, femeia post-paradisiacă a suferit mult din cauza gestului de neascultare și lăcomie, dar și direct în cuplu, de pe urma abuzurilor la care bărbatul a supus-o vreme de milenii.

Trebuia să Se nască Hristos din Fecioară pentru ca blestemul neascultării să fie ridicat și convertit. Mai mult, se împlineau profețiile legate de Persoana Mântuitorului și modul în care a irumpt în viața noastră terestră: zămislirea curată, de la Duhul Sfânt și prin Maica Domnului. Așadar, tot femeia este cea care a deschis larg porțile făpturii umane permițând Celei de A Doua Persoane a Sfintei Treimi să se întrupeze. Iar prin Întrupare firea căzută a spiței lui Adam s-a putut întoarce pe circuitul mântuirii și al cunoașterii adevăratului Dumnezeu. Vedem cât de importantă a rămas femeia în planul iconomiei dumnezeiești, chiar dacă a avut parte de „rele tratamente” de-a lungul timpului. Și are parte și azi…

În ultimii opt ani, 426 de femei din România au fost ucise de soții sau concubinii lor, 46% dintre ele sunt abuzate psihologic, în timp ce 25% au avut parte de violență fizică directă (bătăi, agresiuni, silnicii etc.). Iar în mediile sociale mai puțin educate statisticile arată încă și mai rău, jumătate dintre femeile care locuiesc la țară fiind agresate măcar o dată de partenerii lor, aflăm din studiul aprofundat al Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung România. De ce persistă această situație în România, dar și în restul lumii? Bunăoară, în SUA sunt ucise 3 femei în fiecare zi, iar la nivel mondial în fiecare oră își pierd viața 5 femei, 85.000 în total. Un munte de cadavre, pe timp de pace, cadavre provenite în majoritate din locul unde femeile trebuiau să fie în siguranță pe când trăiau: în căminul conjugal… Așadar, precum uterul matern se transformă în mormânt prin avort, tot așa și căminul conjugal se poate preschimba în cavou pentru aceste zeci de mii de femei ucise cu brutalitate. Cifre care ar trebui să ne dea fiori!

Ortodocșii români au pășit deja pe calea Postului Adormirii Maicii Domnului, acea femeie/fecioară care s-a mutat din moarte la viață ca un susur lin, misterios, prin lucrarea Fiului său, cea care are doar o urmă de mormânt subpământean în Ierusalim, fiind ridicată cu trupul la cer, asemenea lui Ilie. O volati­lizare trupească, dar nu o dispariție concretă, căci Fecioara Maria este cea care veghează necontenit asupra tuturor celor care îi cer ajutorul. Și care sunt foarte mulți!

Dintr-o mamă a unui unic Fiu a devenit mama a milioane și mili­oane de credincioși de pe întreg Pă­mântul, care i se închină ca unei Grabnic Ajutătoare. Iar în postul Adormirii sale parcă mai abitir sufletele își îndreaptă ruga spre ea, Împărătea­sa cerurilor. Ei i se vor fi rugat cu durere femeile abuzate, violate, bătute crunt de bestiile care le vor fi fost soți, iubiți sau chiar copii ori nepoți. Tot pe ea or fi strigat-o atâtea nenorocite care au sfârșit sub lama cuțitului, arse sau otrăvite, strangulate ori stâlcite în bătaie și care poate au murit fără să mai aibă nădejde la nimic bun pentru ele. Ea rămâne deasupra tuturor, alături de toți, prezentă în fiecare inimă. Și aici, și acolo, ubi­cuu, acest halou de iubire ma­ternă desemnează viața însăși, cu tot inefabilul ei. Însă se naște întrebarea: ce chip de om desfigurat trebuie să fi dobândit de la păcatele cele mai grave ca să poți să ucizi pe cea care dă viață? A ucide o mamă, o femeie, este ceva monstruos, de-a binelea…

În postul acesta ne vom gândi cu precădere și la preotesele care trudesc pe lângă soții lor pentru a ține lao­laltă comunitățile, pentru a păstra biserica lună de curată, pentru a împlini toate ale ritualului, praznicelor, sărbătorilor. Și a ține casa, gos­po­dăria în bună rânduială. Dar, mai presus de orice, de a fi mame cu adevărat creștine pentru fiii și fiicele lor. Iar aici ce exemplu mai bun decât cele câteva vrednice femei românce care au născut și au crescut sfinți: Calinic, Petroniu, Andrei, Constantin, Ștefan, Radu și Matei? Ele vor fi canonizate anul viitor ca semn de recunoaștere a unei strădanii în Hristos, sub acope­rământul Maicii Domnului și sub veghea discretă a fiilor lor, care strălucesc deja pe firmamentul sfin­țeniei.