Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Căzând un pic pe gânduri

Căzând un pic pe gânduri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 03 Feb 2025

Vremea nefiresc de caldă - acesta e atributul cel mai potrivit: nefiresc - e un motiv ca, întrerupând un pic ritmul extenuant în care trăim mulți dintre noi, să cădem puțin pe gânduri. Dacă ar fi să glumim, am putea spune că nu mai e valabilă o replică din urmă cu ani, cum că iarna nu-i ca vara. Dar nu prea este de glumă.

Orice-ați gândi despre schimbările climatice - că e vorba despre o încălzire globală sau despre un sistem mai complex, că fenomenele sunt naturale și s-au mai întâmplat în istoria planetei sau că sunt provocate de activitatea umană, în particular de poluare, care este rodul erei industriale - este incontestabil că se-ntâmplă ceva. Ceva care nu e bun. Iar ideea „Eu sunt prea mic și prea neimportant ca să conteze ce fac eu” este păguboasă. Totul contează și toți contăm. Chiar dacă poluarea reprezintă doar o parte din explicațiile schimbărilor climatice, de ce să nu contribuim, fiecare după puterile sale, la reducerea ei? Cât de greu este ca, în loc să arunci la gunoi, la grămadă, sticlele de plastic, să le bagi într-un aparat de reciclare, primind și câțiva bănuți pentru efortul tău? Cât de greu este să nu arunci gunoaie pe stradă și să strângi după tine dacă ai făcut un picnic în natură? Îți cade oare nasul - cum mucalit zice o vorbă populară?

Dar nu e vorba, desigur, doar despre populare. Satul, comuna, orașul în care trăim sunt ale noastre, sunt casa noastră. Oare de bunăstarea casei și gospodăriei personale nu ne preocupăm? Mai mult, țara asta e a noastră și lumea asta, în întregul ei, e a noastră. Faptul că, în covâr­șitoarea noastră majoritate, nu ne aflăm pe poziții de decizie, de conducere și de control nu înseamnă că nu putem face nimic, nici că nu trebuie să facem. „Eu îmi văd de treaba mea” este o altă atitudine nefericită. Căci treaba mea, oricare ar fi ea, depinde și de gradul de poluare al spațiului meu vital, și de cât de bune sunt drumurile, și de cât de bine sunt conduse treburile obștii, și de cât de bună e școala în care învață copiii mei, ba chiar de cât de bun e în general sistemul de educație, și dacă am la îndemână, la nevoie, un spital și doctori buni. Dacă mă lovește o criză medicală şi ambulanța nu poate ajunge la mine din cauză că e drumul desfundat, mă ajută cu ceva faptul că până atunci mi-am văzut de treaba mea?

Cuvântul-cheie care plutește deasupra acestor rânduri este implicare. Este nu doar moral, firesc, civic să încercăm să ne implicăm cât mai mult și cât mai bine, dar este și eficient. O campanie de caritate avea inspiratul slogan „Dăruind, vei dobândi”; putem adăuga: „Ajutând, te ajuți”. Orice acțiune făcută în folosul comunității e și în folosul tău. Doar faci parte din comunitate, nu?

Cât despre ritmul de viață pomenit mai sus, nu degeaba caracterizat drept infernal, dați-mi voie să citez versurile unei piese de acum o jumătate de secol a trupei britanice Uriah Heep: „Te văd alergând/ Nu știu de ce fugi/ Nu te urmărește nimeni/ Ce-ai făcut de-a fost atât de rău?/ Privește înapoi, întoarce-te/ Uită-te la tine/ Nu te teme, doar/ Uită-te la tine/ Dacă ai nevoie de ajutor/ Sau dacă tot ce-ți trebuie este iubire/ N-are rost să te-ascunzi/ Spune-mi de ce te temi/ Ai un prieten/ Uită-te la tine/ Nu-ți fie teamă/ Uită-te la tine”.

Nu e un sfat rău...