Evlavie şi trafic rutier

Sunt cutremurat de valul de morţi de pe şoselele României din ultima săptămână. Parcă am fi intrat într-o zodie nefastă care a ţinut morţiş să îţi arate toată puterea de la început şi în modul cel mai spectaculos cu putinţă. Cel puţin trei dintre cei care au murit în aceste accidente oribile sunt tineri de nici 20 de ani. Peste tot acelaşi scenariu de coşmar, cineva depăşeşte neregulamentar şi intră pe contrasens spulberând maşina care circula regulamentar. E vina vacanţei, sau a crizei economice, sau a căldurii, cine mai ştie, atâta doar că suntem în topul ţărilor din UE în ceea ce priveşte numărul de morţi raportat la numărul de accidente auto. În 2008 au murit pe şoselele României 3.063 de persoane, în creştere cu 25% faţă de anul 2001. Potrivit Poliţiei Rutiere, cauza principală a accidentelor este viteza excesivă.

De ce oare se grăbesc atâţia oameni către moartea lor şi a altora? Ce îi face să fie atât de nerăbdători, începând de la claxoanele disperate când prima maşină de la semafor nu porneşte suficient de repede, până la „flash“-urile de pe autostradă, când pe banda a doua depăşeşte o „Dacie“ cu doar 130 km/h, de altfel viteza maximă legală în România.

De unde a apărut obsesia acesta a vitezei cu orice preţ? România este, poate, ţara cu cel mai mic număr de maşini economice raportat la numărul de maşini puternice. Peste tot vezi o obsesie a cailor putere, nu contează dacă maşina este fabricată în 1990 toamna, ca nu are nici cele mai elementare sisteme de siguranţă, dacă are 300 de cai e, cu siguranţă, mult mai bună decât o maşinuţă de 65 de cai putere cu toate sistemele de siguranţă de ultimă oră. Lucrul acesta arată cât de puţin le pasă oamenilor cu adevărat de alţii şi, mai ales, cât de puţin le pasă de ei înşişi. Pentru că, în ultimă instanţă, a dori să epatezi cu puterea maşinii tale sau cu abilităţile tale de a conduce ca la raliu reprezintă expresia unei profunde neîncrederi în tine, ca persoană, şi proiecţia acestei viziuni şi asupra celorlalţi. Un mecanism atroce pune stăpânire pe oameni, mecanismul prin care exteriorul spune totul despre interior, în care cum arăţi, ce maşină conduci, ce vitejii faci la volan îţi clădesc identitatea şi îţi consolidează statutul social.

Din păcate, mecanismul acesta care, de altfel, este arhi-răspândit în toate culturile, prin care îţi validezi poziţia socială prin semne exterioare, joacă un rol fatal când este asociat cu comportamentul în traficul rutier şi cu teribilismul specific unei Românii care pare să nu îşi mai găsească valorile profunde.

Ceea ce e paradoxal însă este că aceiaşi români care fac pe teribiliştii îşi pun pe maşini o puzderie de cruciuliţe şi icoane, pentru a fi „apăraţi“ de accidente. Poate ar fi bine ca, atunci când îşi sfinţesc maşinile, preoţii să le spună şi Psalmul 19: „unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru, aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat“, pentru a le a atrage atenţia că nu prin caii putere şi prin marca maşinii sunt ei oameni mai de vază, ci prin grija de aproapele şi prin atenţia pe care o dau celorlalţi participanţi la trafic. Nu ar strica o catehizare rutieră şi ataşarea, la crucile şi iconiţele pentru maşină, a unor rugăciuni pentru răbdare şi păzirea de păcatul mâniei şi al mândriei. Poate că unde nu reuşesc Poliţia Rutieră şi autorităţile statului va reuşi Biserica, prin rugăciune şi prin catehizarea conducătorilor auto. Este un efort care nu va trece nerăsplătit, pentru că dacă înveţi să îl respecţi pe celălalt în familie, în biserică, îl vei respecta şi pe stradă, şi în trafic. Iar respectându-l, poate nu îi vei mai pune viaţa în pericol, reuşind astfel să îl salvezi şi pe el, dar să te salvezi şi pe tine. Poate şi de aici ar trebui început efortul de a schimba sufletele oamenilor şi de a-i întoarce la adevăratele valori, nu e puţin lucru să nu mai moară atâţia oameni nevinovaţi pe şoselele României, trebuie doar să le arăţi că nu poţi fi evlavios în propria maşină şi profund nesimţit în afara ei.