Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei File de gazetă: Urmaşii lui „Baba Novac“ (I)

File de gazetă: Urmaşii lui „Baba Novac“ (I)

Un articol de: Violeta Ionescu - 15 Septembrie 2007

▲ „Astăzi, ziariştii se ocupă de toate, dar de ale bisericii nu scriu şi, în tot cazul, când scriu, persiflează religia şi ierarhia noastră bisericească“ ▲

Cine îşi mai aminteşte astăzi de Milone Lugomirescu, cel care semna cu pseudonimul „Baba Novac“, primul ziarist cronicar al ortodoxiei româneşti, pe care nimeni din generaţia noastră nu l-a cunoscut nici măcar din scrierile sale şi care, timp de peste 30 de ani (1883-1913), a reflectat în „Epoca“, „Apărarea Naţională“, „România liberă“ ş.a, viaţa Bisericii noastre strămoşeşti? Pentru a o cunoaşte, el a pătruns în intimitatea acestei lumi aproape interzise, fiind un apropiat al ierarhilor aflaţi la cârma eparhiilor din ţară, îndeosebi al episcopului Dunării de Jos, Melchisedec Ştefănescu, care l-a îndrumat în tainele ştiinţelor teologice. După moartea lui, mulţi ierarhi declarau că i-au fost prieteni (vezi şedinţa Sf. Sinod din 24 mai 1913, în revista „B.O.R.“ din acelaşi an).

Milone Lugomirescu a murit cu câteva zile înainte de 20 mai 1913, dată când Sf. Sinod, întrunit într-o şedinţă de lucru, i-a evocat personalitatea şi a propus, prin vocea episcopului Teodosie al Romanului şi Huşilor, să-i fie strânse articolele în vederea tipăririi unei cărţi la Tipografia Cărţilor Bisericeşti: „aceasta ca un omagiu din partea Sf. Sinod a acelei figuri din ţara noastră care a iubit atât biserica şi care până mai ieri era cu noi împreună şi venea la Senat (Sf. Sinod - n.n.) cu toată dragostea înaintea fiecăruia şi ne săruta mâna. Astăzi, ziariştii se ocupă de toate, dar de ale bisericii nu scriu şi, în tot cazul, când scriu, persiflează religia şi ierarhia noastră bisericească. Singurul, mi se pare, dintre laici care nu a avut un rol cât de mic în biserica noastră, singurul laic care sâa ocupat de ale bisericii este Milone Lugomirescu, şi de aceea cred că Sf. Sinod ar fi bine să decidă a se colecţiona toate scrierile lui, ca o amintire şi ca o încurajare, ca să se mai găsească şi alţii în viitor dintre laici ca să se ocupe cu afacerile bisericeşti“.

Interesante sunt şi aprecierile Primatului Bisericii de atunci, IPS Mitropolit Konon, care preciza: „Este adevărat că Milone Lugomirescu a scris foarte mult pentru biserică şi cu mare plăcere citeam articolele lui, pronumit «Baba Novac» - sunt vreo 30 de ani de atunci - toate în materie bisericească; unele articole cu caracter istoric, dar bazate pe date, altele cu caracter dogmatic, bazate pe canoane şi altele de interes moral. Am aflat în urmă că fusese discipol al marelui episcop Melhisedek, care i-a dat instrucţiunea în aşa fel, încât a adus mari servicii bisericii. Mă unesc cu propunerea P.S. Episcop al Romanului, căci găsesc că din acele articole, multe culese într-o colecţie, vor putea forma un manual de studii a chestiunilor bisericeşti şi vor folosi tineretului care se va dedica bisericii, chiar nouă ne va folosi, căci ne va reaminti ce se scria acum 30 de ani în privinţa chestiunilor religioase, de către un om care nu era bisericesc, dar care a împărtăşit duhul bisericii şi care a luat o direcţiune ce a folosit aşa de mult bisericii, în cât în unele chestiuni un preot nu ar fi făcut mai bine, de cât ce au făcut dânsul“.

Propunerea a fost aprobată prin vot, iar comisia desemnată să se ocupe de redactarea respectivei culegeri de articole a fost formată din: PS episcop Teodosie al Romanului şi al Huşilor şi PS Arhiereu Teofil Ploieşteanu. Dacă intenţia a fost dusă la bun sfârşit, probabil că această carte există pe undeva şi ar merita cercetată.