Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
L’Osservatore romano a împlinit 150 de ani
La 1 iulie 1861 apărea primul număr al ziarului "L'Osservatore romano". Astăzi, publicaţia Vaticanului apare în ediţii săptămânale şi lunare în diferite limbi, iar în italiană zilnic.
Primele numere din "L'Osservatore romano" aveau patru pagini cu articole apologetice şi polemice care aveau să caracterizeze linia editorială mult timp. Numele l-a luat de la o foaie religioasă care a apărut în perioada 5 septembrie 1849 - 2 septembrie 1852. Subtitlul specifica: "Ziar politic-moral". Apăreau apoi explicate condiţiile pentru cei care doreau să se aboneze, după care urma articolul de fond. La sfârşitul anului 1861, subtitlul "ziar politico-moral" a fost înlocuit prin cuvintele care apar şi astăzi: "Unicuique suum" ("Fiecăruia ceea ce este al său" - un principiu din filozofia antică, justiţia, luată din dreptul roman) şi "Non praevalebunt" ("Nu o vor birui", cuvinte din spusele lui Isus în Evanghelia după Matei: 16, 18). În primul deceniu de viaţă, cotidianul a dedicat multe pagini temelor de politică internaţională, căutând să arate cititorilor unde stau justiţia şi injustiţia, precum şi consecinţele pentru creştini şi pentru morala societăţii. În ziar îşi găseau locul şi tematici cu caracter religios, bisericesc şi economic-social. Foarte repede, ziarul a fost calificat ca fiind oglinda opiniilor şi ideilor majorităţii catolicilor şi a papei. De multe ori a fost suspendat, dar redactorii au reluat lupta pentru credinţă şi pentru idei. Uşor, uşor, accentul a început să cadă pe transmiterea de informaţii ale Bisericii din întreaga lume. În anul 1885, papa Leon al XIII-lea a adoptat publicaţia ca una de informare din partea Sfântului Scaun. Fidel originilor sale, în cei 150 de ani de viaţă, cotidianul "L'Osservatore romano" a continuat lucrarea sa de slujire a adevărului, a apărat dreptatea, a promovat cauza adevăratei libertăţi, a apărat drepturile şi demnitatea omului. Multe pagini au fost consacrate, mai ales în perioada grea a comunismului, şi situaţiei din România, militând pentru libertate şi pentru încetarea persecuţiilor. Cu pasiune şi fără teama de a fi uneori ca o voce în pustiu a ilustrat istoria popoarelor şi naţiunilor. În mod deosebit a continuat slujirea de transmitere a principiilor evanghelice. De la 27 noiembrie 2007, ziarul este condus de Giovanni Maria Vian, profesor de filologie patristică la Universitatea "Sapientia" din Roma. Ediţia zilnică apare în seara zilei precedente (12.000 de exemplare în 1994), şase zile din şapte, mai puţin lunea. Ediţiile săptămânale au început să apară rând pe rând în limbile: franceză (1949), italiană (1950), engleză (1968), spaniolă (1969), portugheză (1970), germană (1971), malayalam - una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Indiei vorbită astăzi de peste 35 de milioane de persoane (2007); ediţia în limba engleză (primul număr a apărut la 4 aprilie 1968) este distribuită în 129 de ţări; începând cu anul 1980 apare o ediţie lunară în poloneză. La 6 mai 1934 a fost fondat săptămânalul "Observatorul roman de duminică" - apoi "Observatorul de duminică" - supliment ilustrat al ziarului, care din anul 1985 este cunoscut sub numele "OR Domenica"; are opt pagini şi este răspândit mai ales prin abonamente separate. În anul 1991, în producţia ziarului, au fost introduse noile tehnologii informatice, părăsind producţia clasică cu plumb şi stereotipii. La 18 aprilie 2005, publicaţia şi-a lansat un nou site: OsservatoreRomano.va. "Un ziar unic care ajută credincioşii să evalueze semnele timpurilor cu speranţa credinţei." Astfel a definit Benedict al XVI-lea cotidianul "L'Osservatore romano", în vizita efectuată în dimineaţa zilei de luni, 4 iulie, la sediul ziarului, când a întâlnit personalul publicaţiei vaticane, circa o sută de persoane de diferite naţionalităţi. La împlinirea celor 150 de ani de viaţă, suveranul pontif i-a scris şi directorului publicaţiei. După revederea celor mai semnificative momente din istoria cotidianului, Benedict al XVI-lea a subliniat: "În această perioadă - adesea marcată de lipsa punctelor de referinţă, de înlăturare a lui Dumnezeu de la orizontul multor societăţi, chiar şi al societăţilor tradiţional creştine - publicaţia zilnică a Sfântului Scaun s-a evidenţiat ca un "ziar al ideilor", ca o sursă nu doar de informare, ci şi de formare. Acum trebuie să rămână fidelă rolului pe care l-a jucat în acest secol şi jumătate, atentă şi la Răsăritul creştin, la angajamentul ecumenic ireversibil al diferitelor Biserici şi comunităţi ecleziale, la căutarea constantă a prieteniei şi colaborării cu iudaismul şi alte religii, la dezbaterea culturală, la glasul femeilor şi la problemele bioetice care sunt atât de importante pentru toţi".