La judecata viitoare, sufletul şi trupul vor primi direct şi corect preţul vieţii lor pământeşti

▲ Aşadar, vom muri. Fiecare moare la timpul său. Dar după ce murim, se întâmplă ceva cu noi: nimeni nu scapă de judecată! ▲ Este o judecată particulară, pentru fiecare, şi mai este una obştească, la sfârşitul lumii ▲

Mântuitorul a spus şi aceste cuvinte: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.“ Ce a spus Iisus Hristos rămâne valabil în toată veşnicia, căcă este Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeul întrupat, Care ştie toată această perioadă a lumii şi tot viitorul ei şi sfârşitul ei şi continuarea ei cu veşnicia cea fără de sfârşit.

Aşadar, vom muri. Fiecare moare la timpul său. Dar după ce murim, se întâmplă ceva cu noi: nimeni nu scapă de judecată! Este o judecată particulară, pentru fiecare, şi mai este una obştească, la sfârşitul lumii. Judecata particulară este numită şi provizorie, pentru că este judecat numai sufletul. Dar sufletul nu este singur în lumea aceasta. Sufletul îşi are viaţa împreună cu trupul. Şi împreună fac şi fapte bune, fac şi fapte rele. De aceea, sufletul va fi judecat după cum şi-a dus viaţa împreună cu trupul, fie în fapte bune, fie în fapte rele.

La judecata particulară, sunt trei elemente care contribuie: conştiinţa noastră - a fiecăruia dintre noi, îngerii buni şi îngerii răi sau diavolii. Conştiinţa, la judecata particulară, ca şi la cea universală, va fi foarte luminoasă, nu-i va scăpa nimic din ceea ce s-a întâmplat în viaţa ei. Va vedea faptele rele, mai ales. Atunci îşi va da seama fiecare ce valoare are o faptă bună sau o faptă rea. Deci, conştiinţa va fi foarte activă şi va avea un rol foarte important.

Mai apar îngerii şi demonii. Demonii se ţin de noi toată viaţa aceasta. Chiar dacă vrem să facem fapte bune, ei caută să ne târască la fapte urâte, murdare, care jignesc pe Dumnezeu şi-L supără. Dumnezeu S-a întrupat pentru noi anume, ca să mergem pe calea Lui, să ajungem în lumină, nu în întuneric. Or, diavolii sunt foarte egoişti. Vor ca, dacă se poate, toată lumea să meargă pe calea lor, după indicaţiile lor. Adică să trăiască lumea în fel de fel de păcate şi să meargă împotriva lui Dumnezeu.

Diavolii nu îndrăznesc să batjocorească pe Dumnezeu, dar ne conving pe noi, oamenii, să facem fapte care nu-I plac lui Dumnezeu. Aşa încât diavolii ne bagă în foc. Ei întâi ne obligă aproape să facem fapte rele, apoi, la judecată, ne vor condamna că am făcut cutere sau cutare faptă rea.

La judecata particulară nu se dă nici pedeapsă, nici răsplată definitivă, pentru că omul n-a făcut păcate sau virtuţi numai cu sufletul lui, ci a făcut şi cu trupul. Şi, de aceea, se aşteaptă judecata universală, la sfârşitul istoriei, când vom da seamă fiecare de faptele noastre bune sau rele. Fiecare persoană în parte are trupul său. Trupul a murit, a trecut în putreziciune, însă acel trup va învia aşa cum a fost. Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii vor suferi. Trupul este înviat, ca prin el să sufere aceste dureri, la care vor fi supuşi pentru viaţa lor netrebnică, zadarnică. La judecata viitoare, şi sufletul şi trupul vor primi direct şi corect preţul vieţii lor pământeşti.

Să fim atenţi la conştiinţa noastră, pentru că este tribunalul din noi, care ne spune ce e bine şi ce e rău. Nu-i nevoie numaidecât să fim învăţaţi. Ne putem lua după conştiinţă. Ea ne spune cum suntem.

Să ascultaţi glasul conştiinţei, să ascultaţi glasul Mântuitorului Hristos din Evanghelie şi sfaturile sfinţilor, căci toţi ne îndeamnă către bine.

Organizaţi-vă viaţa pământească în aşa fel încât să fiţi oricând gata pentru marele examen de la judecata particulară, de care depinde şi judecata obştească, când va fi judecat şi trupul, şi condamnaţi sau răsplătiţi şi unii şi alţii, după faptele făcute în viaţa aceasta pământească. (Ne vorbeşte părintele Sofian)