Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Legenda regelui Midas

Legenda regelui Midas

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Data: 15 Mai 2014

A fost odată un rege foarte avar, care se numea Midas, stăpân peste ţinutul Frigiei din Asia Mică. Era extraordinar de bogat, dar îşi dorea să fie încă şi mai bogat. Deşi nu scotea bani din buzunar decât pentru lucrurile strict necesare, mereu îşi certa trezorierul pentru cheltuielile făcute. Nu dădea niciodată de pomană, iar cei nevoiaşi plecau de la palat dezamăgiţi.

Regele îşi petrecea zilele în pivniţă, numărându-şi bogăţiile şi privindu-şi în extaz comorile.

- Ce n-aş da să fiu regele cel mai bogat din lume! Aş vrea să am mai mult aur decât oricine!, îşi spunea el în fiecare moment.

Într-o zi se înfăţişă înaintea lui zeul Dionysos.

- Cine eşti tu?, întrebă uimit regele Midas.

- Nu ştii, eu sunt Dionysos.

- Sper că nu vei rămâne multe zile pe aici. Anul acesta, câmpiile nu au produs mare lucru şi nu avem prea multă mâncare.

- Dacă mă vei primi cum se cuvine, îţi voi împlini o dorinţă, o singură dorinţă. Am venit să-ţi recompensez cu ceva ospitalitatea, spuse zeul. Cere-mi ce vrei şi gândul îţi va fi îndeplinit imediat.

Regele era buimăcit, dar se gândi că aceasta era ocazia de a primi tot ceea ce îşi dorise o viaţă întreagă.

- Dacă puterea ta este adevărată, poţi face astfel ca tot ce ating eu să se transforme în aur?, întrebă regele.

- Sigur că da, dorinţa ta va fi îndeplinită, spuse Dionysos, după care se făcu nevăzut.

Regele Midas, ca să se convingă de darul zeului, luă câteva monede de aramă şi argint. Nici nu le atinse bine, că acestea se transformară în unele din aur strălucitor.

Dionysos nu minţise!

- Ce minunăţie!, exclamă regele ieşit din minţi, cu ochii strălucind de lăcomie. Atinse un urcior de porţelan şi acesta se transformă în aur. Apoi atinse toate tacâmurile care erau din argint şi imediat acestea deveniră din aur. Şi astfel, foarte mulţumit şi din ce în ce mai ambiţios, regele atinse toate obiectele pe care le avea la îndemână, transformându-le în aur.

Deja Midas obosise să tot atingă obiecte şi, cum îi era foame, ceru să i se aducă mâncarea. Când îi aduseră bucatele într-un coşuleţ de răchită, regele vru să ia o felie de pâine, dar aceasta se transformă într-o bucată dură de aur.

Regele rămase pe gânduri. Merse să bea vin şi, când puse mâna pe vas, acesta şi băutura pe care o conţinea se preschimbară în aur.

- Vai, nu pot să mănânc!, spuse cu tristeţe regele Midas. Merse în bibliotecă să citească, dar, când luă o carte de pe raft, aceasta se transformă într-un bloc de aur. Din ce în ce mai îngrijorat, regele încercă să-şi mângâie motanul preferat, dar acesta brusc se făcu o statuie aurie.

Vru să miroasă un trandafir frumos, dar când îl atinse, îl transformă în aur. Înnebunit deja, vru să se mai calmeze, călărind faimosul său cal alb. Dar de abia dacă îl atinse, şi acesta se transformă în statuie de aur. Atunci regele începu să plângă amarnic, iar singura sa fiică îl auzi şi veni în grabă să-l liniştească. Dar când regele îşi atinse fiica, aceasta se transformă de asemenea în statuie de aur.

- Aur blestemat! Lasă-mă să trăiesc! Tot ce am atins s-a transformat în aur şi până şi singura mea fiică este acum o statuie! Vai, Dionysos, fie-ţi milă de acest sărman rege, care orbit de lăcomie s-a transformat în cel mai nenorocit dintre muritori!

Atunci apăru zeul şi, înduioşat de nenorocirea regelui, îl dezlegă de puterea transformării în aur tot ce atingea şi-i spuse:

- Rege Midas, vreau ca asta să-ţi fie învăţătură de minte. Aurul nu aduce fericirea şi avariţia nemăsurată este izvorul nenorocirilor.

Regele i-a dat dreptate lui Dionysos şi de atunci nu a mai râvnit la bogăţii, ci le-a împărţit celor nevoiaşi, devenind astfel un rege foarte iubit şi respectat de către poporul său. (Augustin Păunoiu)